Advertisements

Ultimul cititor

Oamenii sunt fie cărţi, fie ziare – iată o reușită butadă având în vedere obiceiurile, suprafaţa – cât despre anvergura oamenilor, cât de alambicaţi pot fi? Bine, unii (sau unele) mai pot fi și reviste (glossy). Se poate transla și asupra ţărilor, a istoriei în general.

Există ţări aşa de evident cărţi (Franţa sau Anglia) și altele, vădit ziare – fără continuitate narativă, 16 sau 32 de pagini de fapt divers: groaznica sinucidere din Cluj, de pe strada Fericirii; accident pe Memo. Nu vreau să fac aici apologia cărții, totuși.  Pentru că, din păcate, cartea și-a pierdut (sau este pe cale să-și piardă) ultimii cititori adevărați.

Clienții librăriilor caută, majoritatea, cărți-obiect: cartea ca un cadou ieftin sau obiect la modă. Cititorii bibliotecilor sunt, de asemenea, pseudo-cititori, majoritatea.  Vorbim de studenţi sau elevi, aşadar de cei care nu citesc, ci folosesc cartea ca instrument. Cititorul adevărat, cititorul de plăcere nu mai există.

Am putea data exact momentul dispariţiei sale. Înainte existau două tipuri: cel clasic, care făcea lecturi sistematice – dar acesta s-a volatilizat de mult – şi cititorul de plăcere, din publicul larg, alegând naiv şi aleatoriu titluri de beletristică. Cel din urmă este tot mai greu de găsit.

Dacă ar fi să verificăm pe bune, nu după cifrele raportate chiar de bibliotecile aflate în oraşe mari, nu e sigur că acestea ar putea prezenta astăzi, cu adevărat, măcar un singur cititor real. Acesta a dispărut, în majoritatea orașelor, de vreo câţiva ani.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment