Advertisements

Vânătorul de tornade

Nu-mi place „Secretul”, dar cred totuși că ești o parte din ceea ce citești, sau din ceea ce permiți să-ți traverseze conștiința. Ești, oare, în și mai mare măsură, ceea ce (tran)scrii? Cu întrebarea asta am rămas după ce l-am întâlnit azi pe autorul Tornadelor, numit „un veteran” presei clujene, Sorin Grecu. Nu știu de ce, pentru că se ține mai bine ca mine.

Răsfoindu-i volumul, după ce am parcurs primele texte, mă întrebam ce sens are să aduni într-un volum o sută de infracţiuni în dauna integrităţii persoanei, inclusiv crime, bătăi şi violuri? Pentru salvarea conştiinţelor, susține autorul, reporterul Gazetei clujene Sorin Grecu: „acesta este un ţipăt de ajutor din curtea sanatoriului generalizat, care este România”.

„Poveştile de la IML” sunt în marea lor majoritate triste, dar apar pigmentate cu un umor mai degrabă absurd decât involuntar – semn că de cele mai multe ori viaţa depăşeşte orice ficţiune. Activitatea de forensic reporter este una de risc maxim, destăinuie autorul în Cuvântul său înainte, el însuşi fiind vânat cu arme albe, de către subiecţii nemulţumiţi ai dezvăluirilor sale, întâmplare care i-a dat și ideea titlului cărţii.

Titlul „Vânătorul de tornade” este inspirat dintr-un episod teribil de real: un personaj al unei ştiri, turbat de furie că am dezvăluit aspecte din viaţă care nu-i făceau cinste  – şi care l-au făcut de râs în urbea sa – m-a căutat la I.M.L.Cluj şi la Morgă, cu un cuţit, pregătit efectiv să mă spintece.

Nu l-a găsit pentru că jurnalistul – parcă avertizat de îngerul său păzitor – se afla în altă parte decât de obicei, aşa că individul a venit degeaba. Apoi, seara, când s-a mai liniştit, acesta l-a sunat pe reporter şi i-a spus doar atât:

Acum îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu v-am găsit, fiindcă eram pe cale să comit o crimă. Însă de atunci mă tot gândesc la statutul dumneavoastră, cel de reporter în asemenea zone: sunteţi asemeni vânătorilor de tornade de la canalul TV „Discovery”, doar că tornadele umane, sufleteşti, sunt mai periculoase decât cele din natură! Ele pot să vă fure dacă vă apropiaţi prea mult. Aşa că, feriţi-vă!

Cât despre sursele umorului involuntar și oarecum absurd al articolelor sale – generat de diversitatea situaţiilor întâlnite, afirmă autorul – acesta este un subiect pe marginea căruia vreau să revin după un interviu cu Sorin Grecu.

Pentru că impresia mea este că aici e vorba de stilul reporterului de investigații (stilul este omul, spunea Flaubert) care condensează în texte scurte povești de viață (mai mult ca sigur, interminabile) reținând din ele livrabilul, livrescul – dar și senzaționalul. La asta se adaugă subtitlurile în stilul Jerome K. Jerome care deschid apetitul cititorului pentru relatarea frustă a jurnalistului care încearcă să se distanțeze de subiect, să scrie, cum ar veni, obiectiv.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment