Advertisements

Thornton Wilder

L-am cunoscut pe Wilder într-o sală de teatru, tocmai la Arad, pe 1 martie, invitat de regizorul Cristian Ban la premiera spectacolului său „Orașul nostru”. Bine, ce au făcut arădenii cu Orașul nostru seamănă mult cu ceea ce se întâmplă la Reactor de creație și experiment, unde tânărul regizor este membru fondator – adică teatru documentar. Din ce am înțeles din discuțiile de după, întreaga echipă de actori a participat la acest proces, iar rezultatul le-a depășit așteptările.

Faptul că piesa lui Thornton Wilder s-a pretat la o asemenea adaptare m-a făcut să-mi îndrept atenția asupra autorului, așa că am căutat cărțile traduse la noi. Wilder este dramaturg și romancier. A câștigat de trei ori Premiul Pulitzer — pentru romanul The Bridge of San Luis Rey și pentru două piese de teatru: Our Town (de care pomeneam mai sus) și Prin urechile acului, iar în anii 70 National Book Award (SUA) pentru romanul The Eighth Day. Am început cu acesta din urmă, dar am trecut curând la Cabala, cu care a debutat, considerată și una din cele mai bune nuvele ale sale.

Călătoria naratorului american la Roma (țara lui Virgiliu) începe în tren alături de un compatriot (Blair) și este împărțită în cinci capitole (cărți). Este vorba mai mult de un pelerinaj cultural, în care sunt descrise foarte atent mai ales personajele întâlnite (precum Alix, în cartea a treia). Wilder este un fin observator al naturii umane:

Putinii oameni inteligenți care doresc cu adevărat să fie iubiți învață în curând, printre alte dezamăgiri ale inimii lor, să-și ascundă strălucirea minții. Își îndreaptă treptat sensibilitățile subtile spre căi mai practice – spre o tehnică perfectă în a-i flata tacit pe ceilalți, spre darul vorbirii, spre eufemisme ale unei afecțiuni convingătoare și spre atenuarea manifestărilor prea evidente ale prostiei celorlalți.

Samuel are în capitolul final o ultimă discuție (revelatoare) cu Elisabeth Grier, în care află despre Cabala mai multe decât și-ar fi dorit despre natura divină:

Adevărata mea existență s-a început într-o dimineață a celui de al douăzeci și șaptelea an de viață, când am simțit primele dureri violente în cap. O mână lipsită de delicatețe îmi golea cavitatea craniană de creierul ei cenușiu stupid și o umplea cu gazul divin al intuiției.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment