Advertisements

May be the Virus?

Abia după ce șirurile de cifre se poticniră, atinse și el holograma. Din câteva mișcări ușoare, Darius schimbă direcția cifrelor, scoțându-le din inerție și stârnind rumori printre cei din board-ul Consiliului, neliniștiți că șirurile îndreptate de el în sus le-ar putea strica optimizarea. Singurul nu doar neliniștit, ci indignat, era Tony Jerkins, care exact la așa ceva se aștepta din partea lui Darius – și poate că din acest motiv pornise investigația asupra acestui miner. Jerkins era genul de persoană care răzbise în noua lume datorită cifrelor, a blockchainului, și-i disprețuia pe intuitivi. Se folosea doar cu scopuri precise, atunci când n-avea încotro. La urma-urmei, avea destui virtuali la dispoziție, iar puterea de calcul a IA era tot mai mare, și tot mai greu de măsurat în timp real.

Apoi, dacă pentru realii obosiți de joburile contemporane, ca și pentru virtualii de rând, Odiseea era mitul fondator, acel moment zero era ce ura Jerkins mai mult. El își făcuse o carieră în perioada capitalului, când regula era clară: acțiunile te făceau important într-o companie, nu poziția în care erai numit. Fusese cânva cel mai bogat om din lume. Acum era doar unul din cei 7 preşedinţi de consiliu ce trebuia să dea rapoarte politicului. Înainte de Odisee n-ar fi avut atâtea obligaţii și puteri anemice.

Singura sa putere era cea de influență: putea determina Consiliul propriei companii să decidă în favoarea sau împotriva unei decizii, ori a unei persoane. Când un miner i se părea dubios, îl chema în şedinţă – ca pe Darius – şi-l lăsa să se manifeste, apoi îl sfâşia. Cu cel de azi se părea c-o să fie mai complicat, fiindcă se pricepea la cifre. Dar nu mai bine ca el. Aşa că Jerkins aşteptă nepăsător ca minerul său să-şi termine demonstraţia de forţă sub ochii tot mai mari ai Consiliului, apoi apăsă o tastă şi-i luă imaginea. Darius clipi de câteva ori, apoi îşi plecă mut privirea, înţelegând că era vorba de noii săi ochi bionici: de fapt, nu mai erau doar ai săi. Vocea lui Jerkins sparse liniştea din jurul mesei.

— Consiliul Cheese-Morgan după testarea minerului de blockchain T857104: blocurile de date, neconcludente.

— Întrebări? îi mai dădu bătrânul o șansă.

Numai că Darius nu se agăță de ea. Fără ochi, jobbul nu mai avea nicio importanţă. Rămase tăcut, până ce Consiliul se retrase. Jerkins i se adresă după ce rămaseră singuri:

— Ştii de ce n-am fost impresionat de ce-ai făcut azi.

Darius habar n-avea, dar tăcu. Știa că merge pe sârmă. Auzi cum Jerkins turna un lichid, apoi ceva alunecând spre el. Întinse mâna să-l oprească şi odată cu asta, imaginea reveni. Avea în mâna dreaptă un pahar de whiskey. De cealaltă parte a mesei, Jerkins se sprijinea de tăblie în timp ce dădea un alt pahar peste cap.

— Hai, dă-l pe gât, îi făcu semn.

Se execută. Începea să bănuiască de ce se spionau între ei. Nu era nicio competiție între rețele, de fapt – doar plăcerea lui. Jerkins și încă vreo 2-3 ca el, maxim 6, că atâtea companii mai erau.

— Ok, și acum să ne lămurim: știi pentru cine lucrezi?

— Consiliul Cheese-Morgan. Compania E3?

— Greșit, lucrezi pentru mine. Știi de ce?

— Ochii.

— Exact. Așa că las-o mai moale cu cifrele, că nu fuge nimeni după noi. În schimb, am avea noi de alergat după cineva, și vreau să te concentrezi pe treaba asta.

— Despre ce vorbim?

— Un virus. Mai exact, unul din primele virusuri informatice. Trece de toate softurile noastre de protecţie, abia l-am identificat. Nu-l poate intercepta nimeni, aş vrea să-ncerci tu. Pare complex, e pe mintea ta.

— E şi o recompensă?

— Despre asta e vorba mereu, nu? Află ce e cu virusul și primești asta, îi aruncă Jerkins ceva ce semăna c-un pix.

Apăsă pe buton și se făcu noapte. Apăsă iar și Zbang! vederea largă, panoramică, îi reveni.

— De unde ştiu c-o să rămână aşa?

— Nu ştii, dar măcar o poți repara. Găseşte virusul şi-o să poţi filma cât vrei.

Jerkins se ridică şi-ntinse mâna, dar nu ca să i-o strângă pe a lui, ci ca să-i ia înapoi dispozitivul.

— La treabă, jobblere! îl salută atingându-și capul cu el, și părăsi încăperea.

Darius încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau. I se mişcau doar ochii, ca-ntr-un coşmar.  Respiră adânc. Avea un atac de panică, după pierderea vederii?

  *fragment din nuvela SF „Viața după Amazon”

– continua aici

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment