Advertisements

Autori de „succes”

Pentru că am pomenit de bloggerițele brașovene Irina Binder și Petronela Rotar, devenite scriitoare cu succes de public, le-a venit și rândul unor autori în vogă: Andrei Ciobanu și Igor Bergler. Încep azi cu Andrei Ciobanu, al cărui prim volum, Suge-o, Ramona!, este disponibil pe internet în proporție de 75% iar continuarea, Suge-o, Andrei!, tocmai a fost publicată în acest an. Dacă nu ați auzit de el, Andrei Ciobanu este un comediant de stand-up, un gen mai târziu impus la noi (umor de club) dar la care se pare că moldovenii se pricep – vezi ședința PNL de la Suceava, cu un excelent număr de stand-up politic susținut de Vasile Tofan, primarul din Fălticeni.

Asemeni Irinei Binder, și Andrei Ciobanu se caracterizează în paginile cărții sale ca fiind o vedetă – ok, statutul de autor îi dă și libertatea, dar nu e puțină stângăcie aici, nu e ca și cum ți-ar fi pierit lăudătorii? Iată cum arăta o listă a celor mai buni actori de stand-up prin 2015. Anyway, Andrei Ciobanu își marketează cartea drept o poveste semi-romantica, semi-erotica si semi-amuzantă, când în realitate ea este pseudo-literară. Un fel de shaorma cu de toate: „Fifty Shades of Grey” de Suceava, combinat cu drame de liceeni frustrați. Poate nu (mai) e stilul meu de umor, însă consider că dintr-o carte cititorul trebuie să rămână cu ceva, nu doar s-o consume ca pe un produs oarecare.

Ok, sunt și cărți despre sex: unele misandrine, altele misogine – pe alocuri sexiste, cum este cazul acesteia, povestită cu limbajul de stradă al unui puștan de 12 ani de către un narator frustrat. Acesta repetă la fiecare 50 de rânduri „Suge-o, Ramona!” fiindcă Ramona n-a vrut să facă sex și cu el – doar cu alții. Ziceam că după ce ai citit o carte ar trebuie să rămâi cu ceva, fie și doar o frază. Leit-motivul acestei cărți e chiar titlul, pe care dacă l-ai citit, ai aflat totul: Suge-o, Ramona! Cam atât are de spus „autorul”, doar că o spune cu insistență.

Încă o dovadă incontestabilă că sexul, oricât de slab sau gras ar fi (de(scris, tot vinde – chiar și în era internetului și a filmelor porno la liber. Oh, dar vai! Uitasem că nu toată lumea se uită la asemenea filme: unii din cauză că nu pricep nimic fără subtitrare, iar altele doar ca să vadă dacă protagoniștii se căsătoresc la sfârșit, sau nu? Mă rog, nu toți autorii români trebuie sa fie Mihai Eminescu sau George Bacovia. Și hai sa fim serioși, până și Eminescu a scris poezii pornografice pentru Veronica Micle. Ei bine, suntem în secolul XXI și vremurile se mai schimbă.

Se pare că se vând din ce în ce mai bine volumele de romance scrise în genul New Adult și Young Adult iar autorii încearcă să se conformeze. Autorii români contemporani preiau acest model, încercând să scrie ca americanii, după cum autorii sud-americani vor să scrie ca Gabriel Garcia Marquez. Cât despre cartea lui Andrei Ciobanu, n-o poți lua în serios. Deși are trăsăturile fizice ale unei cărți (pagini înșirate una după alta și așezate într-o copertă), nu este altceva decât transcrierea unui număr (sic!) sau mai multe de stand-up comedy pe hârtie.

Scriitura are pretenția de a fi semi-amuzantă, și uneori chiar reușește – se vede că omul, dacă n-o fi chiar așa celebru precum se laudă, măcar e de meserie! Sunt convins că are și succes, se râde în cluburi la poantele lui, dar în scris, pe măsură ce avansezi în capitole, devine cam liniar. Cartea sa nu face vreun rău literaturii, dar nici nu contribuie cu mare lucru la dezvoltarea lecturii. Se poate încadra într-un gen facil, acela al comediei bufe. Omul a scris o carte în stilul său oral, pornind de la câteva experiențele personale și a avut succes cu ea pe internet. Nu e nici măcar John Green, și nici nu prea are cine știe ce narațiune, ci o serie de glume – unele bune, dar și câteva proaste. Așa că Suge-o Andrei! – nu ne mai plictisi și cu volumul II sau III, că am prins ideea.

De reținut: cică acest volum va fi ecranizat de Cristina Iacob, autoarea seriei #Selfie. Pe blogul de film și celelalte două situri pe care scriem vreo 12 cinefili, nimeni nu s-a gândit să recenzeze un film făcut de Cristina Iacob – și chiar nu suntem exagerat de selectivi: scriem și despre filme noi, și despre cele mai vechi, doar să merite văzute. Așa că pentru Andrei Ciobanu ecranizarea „operei” ar fi un regres – măcar cartea i-am recenzat-o, chit că nu ne-a prea plăcut. Dacă lucrurile s-au urnit, măcar vom asista la lansarea filmelor de serie X în România.

Advertisements

Related Posts

About The Author

No Responses

Add Comment