Advertisements

Romanul, poveste sau subiect?

De ce continuăm să citim ficţiune într-un mileniu dominat de storytelling? Romanul contemporan se încăpățânează să nu fac storytelling. De exemplu, romanul francez n-a făcut niciodată storytelling pur şi simplu, există întotdeauna altceva acolo. Iar acel altceva e ceea ce ne împinge să continuăm a citi ficţiune. Ceea ce căutăm se poate numi psihologie, stil, adevăr, dar de fapt e mereu acelaşi lucru: cineva.

Un roman este mai degrabă cineva decât ceva.

A spune o poveste, a o spune bine, chiar excelent, nu e de ajuns. Nu e nici jumătatea drumului, nici sfertul, nici debutul. Am onorat mereu autorii care ne-au spus ceva în plus. Ce căutăm, în fond, citind o carte? Ce vând, de fapt, librăriile? Poate că sunt locuri care vând nelinişte.

Nu din ignoranţă e evitată lectura în majoritatea societăţilor, așa cum se spune. Oamenii ar citi, dar majoritatea preferă speranţa, liniştea, orizontul posibilului. Tot ce găsesc, de pildă, în filme sau în toate celelalte naraţiuni, nu veştile rele. Cărţile îţi spun că există moarte şi nonsens, te previn, cu remarca lui Capote, că…

…viaţa e o piesă de teatru relativ bună, cu un act trei scris prost.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment