Advertisements

Scurtă istorie a viitorului

Jacques Attali nota acum un deceniu, la finalul volumului său „Scurtă istorie a viitorului”, (publicat în 2006 și tradus la noi în 2007 de către Mihai Ungurean), într-un capitol pentru ediția română cu titlul Dar România?, trei motive pentru care România n-a reuşit niciodată să devină o putere dominantă în Europa:
Pe de o parte, România a privilegiat întotdeauna agricultura, industriile alimentare, renta funciară şi interesele birocratice legate de acestea, în detrimentul industriei, al profitului, al mobilităţii, al inovaţiei şi al tehnologiilor dezvoltării. Ulterior, România a trăit mereu în nostalgia unui trecut preamărit, în respectarea castelor sale birocratice, reconstituindu-le la nesfârşit.
Pe de altă parte, România a neglijat mereu să-şi creeze o forţă navală, o marină militară şi comercială suficient de puternică. Nu a ştiut să dea prioritate dezvoltării unui port, deşi bazinul agricol şi industrial adiacent ar fi putut s-o facă să devină inima Mării Negre (…).
În sfârşit, nu a reuşit să formeze, să suscite şi nici să primească o clasă creativă suficient de numeroasă: nu a pregătit niciodată destui marinari, ingineri, cercetători, întreprinzători, comercianţi şi industriaşi; nu a atras niciodată destui savanţi, bancheri şi creatori de întreprinderi, ci doar teoreticieni şi artişti plătiţi de putere, precum şi administratori însărcinaţi să sintetizeze şi să administreze, dar niciodată să-şi asume riscuri.
Nu că n-am fi vrut, dar asta n-am știut să facem: să-i încurajăm pe cei cu adevărat creativi. Nouă ne plac teoreticienii și oamenii falși, ocupați doar cu sinteze, care nu vor să-și asume riscuri.
Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment