Advertisements

Cum se scrie un roman? – note de lectură

După scurta introducere făcută demersului din 2012 al lui Nicolae Manolescu, câteva cuvinte despre metodologia volumului recenzat. Președintele USR și-a propus în primul rând să facă diferența între „romancieri care ştiu cum se scrie un roman” şi „romancieri care fură meseria”.

Așa cum se referă Manolescu în eseul său la Flaubert, Pamuk și Kundera (despre ale căror texte amintește în debutul volumului: În loc de prefață) și respondenții săi s-au raportat la „Testamentele trădate” ale lui Milan Kundera și la eseul „Romancierul naiv şi sentimental” scris de Orhan Pamuk. Am mai întâlnit referințe la „Scrisori către un tânăr romancier” – un text al lui Mario Vargas Llosa care circulă și pe internet.

Cele mai amuzante (dar și concise) răspunsuri la această întrebare aparțin însă britanicilor. Dacă Jerome K. Jerome ne convinge că arta de a NU scrie un roman constă tocmai în a vorbi despre asta, în loc de a scrie, David Lodge, într-un interviu acordat Dorinei Călin la FILIT 2014 spune că majoritatea scriitorilor încep vrând să reproducă pentru alţi oameni satisfacţia şi interesul lor pentru literatură:

De la început am avut un interes în critica literară şi am încercat să scriu şi eu.

Această afirmație este elocventă deoarece nuanțează volumele de genul Cum se scrie un roman? și care, așa cum constată rapid și Nicolae Manolescu, sunt reacții particulare, cu referințe la experiențe irepetabile. Majoritatea autorilor răspund de fapt la întrebările adiacente Cum am început să scriu? sau Care este starea romanului modern – român, contemporan – în cazul volumului publicat în 2012. În cele din urmă, acestea sunt răspunsurile care dau sarea și piperul unei scriituri de acest gen, pentru că restul, așa cum am aflat din start, nu sunt decât iluzii.

Nimeni n-o să te învețe cum se scrie un roman, din simplul motiv că asta nu se poate învăța. Sunt anumite particularităţi care fac anumite cărți să aibă succes iar lumea le citeşte și le recitește, dar asta este o calitate pe care nu o poţi preda. Poţi preda, să zicem, tehnica de a spune poveşti, dar calitatea care face o carte să nu mai fie lăsată din mână este altceva, afirmă David LodgeUn sfat al britanicului pentru scriitorii aspiranți este: 

…să citească mult şi să nu se aştepte ca primele lucrări să fie foarte bune, pentru că scrii fiind influenţat de alţi oameni şi e nevoie de puţină maturitate pentru a reuşi.

Dar trebuie să încerci şi să tot încerci – pentru că un scriitor se poate numi astfel abia după 3-4 romane publicate. Dar să trecem la partea amuzantă a volumului: ca în orice carte, autorul se povestește sau se scrie și pe sine, dincolo despre ceea ce crede el că scrie. Iar cea mai amuzantă afirmație vine chiar în debutul textului, Nicolae Manolescu recunoscând că nu există la noi cultura scrisului (nu este vorba de scriitori cu inteligența scrisului) și că, de fapt, domnia sa nici nu agreează genul romanesc, acesta fiindu-i (nu la citire, ci doar la ideea de a scrie așa ceva), nesuferit.

– continuă aici

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment