Advertisements

Recuperatorul de iepuri

Începuturile mele clujene (acu` vreo 5 ani) n-au fost nici grele, dar nici ușoare – îmi dau seama acum. Unul din primii mei colaboratori, Ovi, avea o firmă de producție care mergea binișor spre bine, adică supraviețuia și mai dădea de lucru și altora.

– Ce mai faci? îl întrebau prietenii la telefon, când eram împreună.

– Uite, bine, răspundea el, exploatez poporul maghiar!

– M-am lăsat de exploatarea poporului român și mă ocup acum de cel maghiar, făcea el aluzie la faptul că printre cei mai buni meseriași din firma pe care cu onor o păstorea erau câțiva unguri, deja școliți pe la alte firme de profil din Kolozsvar.

Sarcina lui – ca  și-a oricărui bun manager – era organizarea. Ce-mi plăcea la el erau ședințele de producție de la prima oră. Avea și o tablă (mă rog, un flipchart) pe care desena scheme ajutătoare și pe care, la sfârșitul ședinței, tronau urgențele zilei. Bine, ar mai fi avut el și o altă sarcină, ca manager, dar de-aceea se achita în rate, și doar în ziua (sau zilele) de salariu.

Cel mai des îl găseam vorbind la telefon cu vreun client sau furnizor, în timp ce mâna liberă avea în prelungire un mouse care naviga pe diverse site-uri de anunțuri. Mașini, echipamente, te miri ce mai găsea el pe-acolo… Ultima lui achiziție (800 eur) fusese o Mazda pentru care-l invidiasem până să aflu taxa de înmatriculare – 2000 eur. Ca urmare, umbla cu numere roșii. La al treilea rând, i-am sesizat:

– Auzi mă Ovi, ție când îți expiră numerele astea? Că le ai cam demult…

– Azi îmi expiră!

– Păi, și ce te faci?

– Ei, mai umblu așa până fac bani de taxă! Ce crezi, că mă oprește prin oraș?

– Prin oraș nu, da` tu stai în Florești. Și din câte știu eu, băieții stau pe la ieșirile din localitate, și cam știu și pe unde se-nvârt numerele, că au mintea odihnită…

13Mă privește peste ochelari mustăcind. Seamănă cu Horațiu Mălăiele cu ochelarii lui rotunzi. Unul mai gras, dar la fel de teatral. Mă distrează cum ține gura deschisă după ce termină câte-o expresie (mai cu tâlc), ca și cum ar aștepta aplauze. Ori ca să-i sublinieze efectul… A doua zi nu-i văd mașina în curtea strâmtă, așa că găsesc mai ușor loc de parcare.

– Mă duci până acasă? mă întreabă strângându-și laptopul

– Da` ce-ai pățit, îl întreb mustăcind, deși n-am mustață.

– Păi, zice, mi-au luat ieri permisul!

– Doar atât?

– Îi și ceva caz penal, dar mi-a zis polițistul să nu-mi fac griji, că se lasă cu suspendare! Am vorbit și cu procurorul…

– No fain, hai să mergem!

Pe drum, tot cu telefonul la ureche. Încearcă mai multe (scurte) apeluri, apoi se-ntoarce spre mine cu sprâncenele apropiate.

– Dă-mi puțin telefonul tău să-l sun pe ticălosul ăsta, că nu-mi mai răspunde!

– Da` ce i-ai făcut?

– I-am comandat niște iepuri. Știi curtea mea, câtă iarbă am acolo… vreau să m-apuc de crescut iepuri!

Curtea casei lui din Florești era într-adevăr foarte faină. Aproape de strada principală, pe o străduță lăturalnică de țigani, cu teren totuși scump de când se mutase în comună un cartier din Cluj, Ovi cumpărase o casă mică cu ceva teren, și cu nuc în curte… Casa o renovase și încă mai lucra la ea, dar majoritatea evenimentelor și invitațiilor se petreceau pe terasă de unde îți puteai clăti privirea cu verdele curții. Și ce se gândise el? Ia să-l valorifice. Noroc că apucasem să-l cunosc suficient cât să-l pot ajuta, ajuns șofer și consigliere personal.

– Și ce-ai vorbit cu omul? I-ai dat ceva bani în avans?

– Păi după ce m-am documentat în prealabil pe internet, l-am întrebat ce soiuri are, că vreau Californian și Danez, iepuri mari, soiuri productive, de carne…

– A-ha, și probabil i-ai cerut o combinație anume! Atâția californieni = x + y danezi…

– Mi-a cerut 900 lei în avans ca să mi-i aducă în Cluj, i-am trimis pe poștă, și acuma nu mai dau de el…

– Ok, primesc un iepure la prima tăiere, dacă ți-l fac să-i aducă mâine aici?

-…

– Dă-mi numărul că-l sun eu. Și zi-mi cam câți iepuri trebuie să-ți aducă de banii ăștia!

– Păi e vreo 120 unul matur, mă înțelesesem la 7-8 iepuri, 4 californieni și 3 danezi…

– Asta mai vedem noi, în primul rând să recuperăm banii… sau iepurii. Dup-aia îi căutăm de soi, îi zic eu, fiindcă îl cunoșteam deja de chițibușar, din negocierile cu mine.

Mă știam cu Ovi de pe când eram încă la Alba. Începând să-mi lichidez atelierul, îi vândusem și lui un echipament, în rate interminabile. Apoi, la a doua achiziție, venise cu propunerea să lucrez pentru el, la punerea în funcțiune a utilajului… și până la instruirea personalului maghiar, să-l exploatez eu. Utilajul. Îmi formează telefonul bișnițarului de iepuri.

– Alo, salut boss, Marius mă numesc! Am văzut un anunț pe internet și am înțeles că vinzi ceva soiuri de iepuri?

– Ăă da, știți soiurile de iepuri? Am de toate, marele alb, belgian, berbec danez, englez… Unde vreți să-i creșteți?

– Eu stau în Cluj și oricum nu mă pricep, la maică-mea la țară o să-i țin, lângă Ocna Mureș. Treaba-i că am niște bani, vreo mie de lei și vreau să iau niște iepuri până nu-i stric…

– Păi dați-mi telefonul mamei dumneavoastră să vedem ce soiuri vrea!

Biiiing! M-am blocat dar n-am ce să fac, trebuie s-o țin pe drumul pe care-am apucat căci și minciuna-i vorbă… așa că-i dau numărul de fix al mamei, închid și-o sun imediat, s-o previn.

– Mamă, uite, o să te sune cineva pentru niște iepuri, trebuie să-l ajut pe Ovi cu o achiziție.

– Iepuri? În ce te mai bagi de data asta? Să știi că eu nu ți-i cresc, am destule pe cap și-așa!

– Mamă, nu-i nici o chestie, nu se-ntâmplă nimic! Trebuie să-l ajut pe Tavi, să-i recuperez niște iepuri pentru care-a dat avans. Tu trebuie doar să te prefaci interesată de subiect…

– Și de ce trebuia să mă amesteci și pe mine?

– Păi nu trebuia! Dar am vorbit cu omul, m-am prefăcut interesat – pentru Ovi – apoi m-a-ntrebat unde-i țin și când am zis că la mama la țară, mi-a cerut telefonul tău… îmi pare rău! găsesc eu cuvântul magic

– Of, ce-o ajuns lumea asta! Bine, dac-așa stă treaba… ce trebuie să-i spun?

– Îl întrebi doar ce soiuri are, care-i mai bun și cum să fie cușca…

– Așa, și-o să mă sune acum?

– Da, i-am dat numărul de fix…

– Ei, copii-copii, multe mai avem să vă suportăm! Vezi numa’ să nu rămâi cu iepurii pe cap.

– Bine mamă, săru`-mâna!

– continuă aici –

Advertisements

Related Posts

About The Author

No Responses

Add Comment