Advertisements

„Profesorul și menajera” de Yōko Ogawa

Una dintre cele mai apreciate scriitoare japoneze contemporane, Yōko Ogawa, cunoscută pe plan internațional prin numeroase romane și nuvele, scrie în Profesorul și menajera despre modul în care se poate forma și cimenta o prietenie unică, aparent imposibilă, între oameni destul de incompatibili.

Romanul se deschide prin prezentarea personajelor de către menajeră, care este naratorul, dar și unul dintre protagoniști. Profesorul excentric, de la care menajera și fiul ei, botezat de către profesor Radical, învață multe noțiuni matematice – într-o manieră aparte, care conferă un interes magic pentru numere chiar și celor care nu avuseseră vreodată simpatie pentru ele – formează un trio al generațiilor cu diferențe de educație, dar și sociale. Astfel ne apar puse în ecuație propriile lor vieți. Deși tema pare banală, condeiul condus cu siguranță de către doamna Ogawa ne pune în fața unui subiect enigmatic, care se dezvăluie pe parcurs, într-o “descifrare” a modului în care deficiențe și abilități se compensează prin tact, răbdare, altruism și din nevoia de a avea anturajul plăcut și… confortabil, pe care ni-l dorim. Prin flashback-uri înserate subtil (atunci când trebuie), aflăm detalii semnificative din viața protagoniștilor.

Menajera, o femeie cu un copil de 10 ani, a renunțat la liceu, nevoită fiind să lucreze pentru a se întrețină pe ea și pe băiat, deoarece tatăl bebelușului, student la electronică, a părăsit-o, eliberându-se de responsabilități. Ea are experiență în serviciu și acceptă orice ofertă a agenției de care aparține, așa că se alege cu cei mai dificili clienți. Băiatul ei a fost îngrijit când era mic de bunica, mama menajerei. După moartea bătrânei, băiatul menajerei mergea la școală și aștepta până seara venirea mamei acasă. Mai târziu, când Profesorul află de existența băiatului, o roagă pe menajeră să-l aducă la el, pentru că îi plăceau copiii. Chiar îl face mândru pe băiat poreclindu-l Radical, după forma capului. Din veniturile mici, mama și fiul nu-și pot permite mai mult decât plata utilităților și să-și asigure hrana. “Profesorul” – în ghilimele, pentru că mai era numit astfel, chiar cu venerație, de menajeră și fiul ei – fusese pe vremuri o somitate în științele matematice. În urmă cu 17 ani, căzuse victima unui accident produs de un șofer de autobuz. Grav rănit la cap, “eminența cenușie” își pierduse memoria prezentă, care totuși funcționa 80 de minute pe zi.

Profesorul trăiește modest, chiar foarte sărăcăcios, deoarece, odată pierdut postul de profesor universitar, nu-l mai angajase nimeni, așa că nu avea altă sursă de venit decât premiile pentru rezolvarea unor probleme din gazete matematice. Provocarea narațiunii o constituie chiar coabitarea, la început, volens-nolens cu unicitatea, cu insolitul acestui personaj devenit un autist cu multe deficiențe, pitoresc sau mai degrabă tragic, incomod, enervant. Fiece rememorare, aparent repetitivă, are noi valențe: menajera, mai apoi și fiul ei, sunt interesați, iar în final fermecați de lumea numerelor prime, numerelor factoriale, numerelor gemene, numerelor prietene, a numerelor perfecte, a perechilor consecutive și a diferitelor formule…

Dar mai apare un liant pentru închegarea acestui nucleu familial: pasiunea pentru baseball, până la venerarea vedetelor acestui sport, atât de către profesor cât și de către Radical, ca și de către mama pasionată de tot ce iubeau cei doi oameni prețioși din viața ei! Acest trio bizar interacționează prin transfer de înțelegere pe principalele teme de discuție, cu metode concrete, practice, abstractizări și poetizare. Personajele care iubesc atât de puține lucruri – trăind izolate, știind puține despre lumea exterioară (menajera nu fusese niciodată cu fiul ei la film, teatru, ori grădina zoologică) – găsesc mijloacele de comunicare: prin răbdare, încredere reciprocă, respect, comportament reverențios, înțelegere reciprocă și altruism. Viața lor interioară devine mai bogată și împărtășită în acest mic cerc de prietenie, complicitate, în care câștigă fiecare noi abilități.

Stilul elegant și sobru al scriitoarei, dar mai ales tonul discret, care subliminează înțelesuri rafinate – specific literaturii nipone – ne surprinde prin muzicalitatea și poetica acestui straniu roman. Apărută la Editura Humanitas fiction, Profesorul și menajera este o carte captivantă ce merită citită, după care, fără glumă, chiar vă vor tenta unele jocuri matematice! Citiți recenzia filmului aici.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment