Advertisements

Cel mai iubit dintre pământeni

I.D. Sârbu despre «Cel mai iubit…»

Eu de aceea nu pot înghite romanul lui Preda , nu pentru că eroul principal a împrumutat datele tragicomice ale vieţii mele, ci fiindcă, după ce face puşcărie şi mină şi filosofie, acest Petrini al lui rămâne la idioata întrebare ce i se pare esenţială: mă iubeşte sau nu mă iubeşte Matilda? Jalnic! […]

Petrini (nu Petrila) era fiu de muncitor, ajunge asistent universitar pe lângă cel mai mare gânditor din Cluj, apoi e arestat, soţia sa ajunge ministereasă, el lucrează în mină. Până şi vânătoarea de şobolani aparţine biografiei mele. Cele de mai sus ar fi ale vieţii mele valuri: sunt şi ale lui Petrini.

Diferenţa ar fi următoarea: Preda pune pe Petrini să filozofeze după ureche, iar eu ştiu filosofie, şi nu din auzite. Lui Preda (încă trăia), întrebându-mă ce cred despre al său roman, i-am spus (acum îmi pare rău, era pe moarte): «Este istoria văzută prin nişte testicule triste». Am argu-mentat că despre mină, puşcărie şi filosofie nu se poate scrie din auzite, ca amator sau privitor pe gaura cheii.

Cezar Ivănescu, într-un fragment din ale sale «Prolegomene la „Cel mai iubit dintre pãmânteni“», publicat aici, confirmă afirmația lui I.D. Sârbu:

Personajul central al trilogiei, Victor Petrini, cumulând date biografice și experiente-limitã ale unor personalitãti reale cunoscute de Marin Preda (I.D. Sârbu, Ion Caraion, Romulus Dianu), cum și ale autorului însusi, rãmâne un personaj sfâsiat, dual.

Cum a fost, pânã la moarte si cel care i-a dat nastere, cãci „Era ticãlosilor“ si „Noua Gnozã“ exprimând un refuz si o sperantã, ar fi putut sã genereze, în ultima parte a trilogiei, acea sintezã originalã a cãrei absentã e regretatã si de Constantin Noica:

Oricum, trebuie sã regreti cã eroul principal din «Cel mai iubit dintre pãmânteni» nu este în asa fel transfigurat de experienta în idee încât sã dea sens propriu, adicã o nouã fatã, temei universale a iubirii, prin care culmineazã romanul.

În clipa finalã, când ni se spune cã ea este totul, nu poate fi vorba de iubirea de totdeauna, nici de cele trei din roman, si nici de iubirea lui Tristan, de iubirea crestinã cãtre oameni sau iubirea indianã cãtre naturã si zei.

Dar poate fi vorba de toate acestea la un loc, într-un cuget de pãmântean ales. Cum este eroul cãrtii; sau despre acea iubire pe care autorul stie s-o opunã atât de tulburãtor, în Viata ca o pradã, nu numai lui Nietzsche dar si altcuiva, de alt format: «iubirea mai puternicã decât ura».

Marin Preda a avut trei soţii. Acestea au spus că era, înainte de toate, scriitor şi abia apoi soț sau amant. Marin era „omul pe care o femeie visează să-l găsească“. Aurora Cornu a fost marea iubire a lui Preda, și cea care a descoperit manuscrisul romanului „Moromeţii” într-un sertar, încurajându-l pe Preda să-l dea luminii tiparului.  „Sunt foarte mândră că «Moromeţii» există graţie mie“, declara într-un interviu Aurora Cornu.

La început erau nişte amintiri din copilărie pe care le răspândise în alte romane, în perioada în care am fost căsătoriţi a scris romanul, a creat personajele, a descris satul, istoria…

Cea de a doua soţie a sa, evreica Eta Vexler, a fost critic literar. Preda ar fi ajuns în vizorul Securităţii, care se temea că scriitorul ar putea intra sub influenţa cercurilor naţionaliste evreieşti. La doi ani de la despărţirea de Eta, Preda o cunoaşte pe Elena Mitev, care a fost femeia ce l-a făcut pe scriitor tată.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment