Advertisements

Poemul XXXIII în proză de Charles Baudelaire

Îmbătați-vă

Trebuie să fii mereu beat. În asta constă totul: asta e singura problemă. Pentru a nu simți oribila povară a Timpului, care vă strivește umerii și vă țintuiește cu fața la pământ, trebuie să vă îmbătați fără încetare.
Cu ce? Cu vin, cu poezie sau cu virtute, după cum vă e placul. Dar îmbătați-vă.

Și dacă uneori, pe treptele unui palat, în iarba verde a unui șanț, în singurătatea posomorâtă a camerei voastre, o să vă treziți după ce beția s-a risipit pe jumătate sau a dispărut, întrebați vântul, valul, pasărea, steaua sau orologiul, tot ce fuge, tot ce geme, tot ce se rostogolește, tot ce cântă, tot ce vorbește ce oră e, iar vântul, valul, pasărea, steaua sau orologiul vă vor răspunde:

„E ora să vă-mbătați! Pentru a nu mai fi sclavii martirizați ai Timpului, îmbătați-vă; îmbătați-vă fără încetare! Cu vin, cu poezie sau cu virtute, după cum vă e placul”.

Din volumul: Charles Baudelaire, Mici poeme în proză – în traducerea lui Octavian Soviany, Casa de Editură Max Blecher 2015, editor: Ovidiu Komartin

Advertisements

Related Posts

About The Author

2 Comments

  1. Veronica
    November 23, 2016
  2. Mibaitza
    November 24, 2016

Add Comment