Advertisements

„Pavilionul femeilor“ de Perle Sydenstricker Buck (1946)

Una dintre cele mai frumoase opere literare (mă gândesc la epoca în care a fost scrisă, când interesul pentru locuri și cultura exotică făcea incă furori) pe care am citit-o este cartea Pavilionul femeilor, apărută prima dată în 1946, scrisă de doamna Perle Sydenstricker Buck  (1892-1973) cunoscută și cu numele chinezesc Sai Zhenzhu. Romanciera americană, fiind fiică a unor misionari, și-a petrecut copilăria și mai mult de o jumătate din viață (până în 1934) în Zhenjiangin, China.

Buck este câstigătoarea premiilor: Pulitzer (1932) pentru best-seller-ul ,,The Good Earth” și Nobel pentru Literatură (1938) pentru bogatele descrieri, într-adevăr epice ale vieții țăranilor în China, dar și pentru capodoperele ei biografice. Această scriitoare talentată este și prima americancă care a obținut premiul Nobel pentru Literatură.  Povestea din cartea „Pavilionul femeilor” se desfăsoară cu mai mult de zece ani înaintea publicării ei. Evenimente exterioare precum intrarea japonezilor pe teritoriu chinez indică faptul că acțiunea romanului are loc între anii 1937-1941Tema  romanului este confruntarea dintre cultura, tradițiile ancestrale chinezești și cultura occidentală, dar și evoluția mentalităților, de-a lungul a trei generații, revelații care puteau fi deconcertante pentru un cititor european.

Personajul principalDoamna Wu Ailian, soția unui aristocrat, face parte din cea mai bogată familie din regiune, familie numeroasă,în jur de 60 de persoane care trăiesc în aceeași casă/vilă. Doamna Wu a făcut o căsătorie tradițională, aranjată: o ceremonie în care rolul femeii era de soție supusă și de mamă dar și de a gestiona treburile casei. Ea nu are tangențe cu exteriorul și își duce traiul între zidurile domeniului, nu intră în contact decât cu persoanele care trăiesc în casă. La aniversarea vârstei de 40 de ani, Doamna Wu se pare că trece printr-o criză interioară, și decide să se retragă din viața de cuplu cumpărându-i soțului cu multă discreție o concubină tânără, după multe frământări sufletești, țesând o adevărată strategie pentru a nu lovi în orgoliul soțului și în prejudecățile familiei. E un fel de eliberare de sub povara unei relații care se limitează la perpetuarea speciei și la faptul de a avea copii după această vârstă care nu e privit cu ochi buni: o căsnicie în care El este prea autoritar.

Ea trăiește retrasă în pavilionul femeilor până la sosirea preotului André, care este introdus în casă pentru a fi preceptorul celui mai tânăr fiu al familiei, căruia îi va revela  o altă viziune a vieții în care fiecare  are dreptul la  libertate. Între doamna Wu și André  se înfiripă o relație spirituală în care ea se va redescoperi și va cunoaște dragostea în starea ei cea mai pură, departe de amorul fizic!!! O iubire platonică. Cartea se extinde cu prezentarea tuturor membrilor familiei Wu, fete, soacră, nepoți, noră, portretul lor, relațiile în intimitate, interacțiunea dintre personaje. Azi poate părea o temă desuetă, dar în anul apariției (1946) lumea chineză- prea puțin cunoscută – era la modă pentru rafinamentul ei exotic. Mi-a plăcut cartea foarte mult în ciuda abundenței de învățături creștine pe care preotul André le lansează și le pasează când fiului, când mamei, când copiilor de la orfelinat. Citiți recenzia ecranizării după acest roman aici.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment