Advertisements

În mintea comisarului

Teodora Matei scrie un policier contemporan, iar comisarul său Iordan – când Anton, când Toni – pendulează între imaginea de James Bond a inspectorului -șef Matache și rolul principal de familist în care îl văd apropiații săi. Ca în orice veritabil policier, introducerea oferă indicii importante, așa că nu este de trecut ușor peste ea. De remarcat ușoara pendulare între viața reală și imaginarul fiecăruia, o strategie în care Teodora dovedește măiestrie, una dobândită  din scrierile de ficțiune.

După genul fantasy (dintre scrierile sale am mai citit Stăpânul castelului), Teodora Matei abordează și genul crime/thriller, și-i iese o poveste cu tentă locală, plauzibilă. Nimic nou – am putea spune – din moment ce crime-ul românesc a fost întotdeauna mixat cu metaforic si fantastic, datorită proximității balcanilor, dar mixul Teodorei Matei este unul foarte personal.

Toată această glisare de gen pare a fi mai mult dinspre fantastic spre real, decât dinspre fantasy spre mistery/crime. Vieții de zi cu zi a comisarului său i se intercalează 4 povestiri din trecut, strecurate printre cele 5 capitole din prezent, sub pretextul recuperării memoriei afectate de un accident auto. Mai mult decât o provocare pentru cititor (descifrarea unei enigme) romanul este o provocare pentru autoare: aceea de a scrie un nou roman din perspectiva unui narator masculin.

Îi iese și de data asta, deși autoarea recunoaște undeva în paginile cărții că poate recunoaște oricând o proză feminină, de cea ieșită dintr-un condei masculin. Meritul scriiturii Teodorei Matei este cursivitatea, fluența – romanul său citindu-se pe nerăsuflate. În ultima vreme autoarea a fost foarte prolifică (a publicat două trei cărți/an, peste frecvența majorității scriitorilor contemporani), ceea ce nu este doar un semn al recunoașterii sale de către editori, ci și al atingerii unei maturități artistice.

Advertisements

Related Posts

About The Author

No Responses

Add Comment