Advertisements

Măcelăria Kennedy

Iată cel mai bun roman citit de mine în acest an, a cărui desfășurare fabuloasă se întinde în perioada weekendului premergător deschiderii obiectivului din titlu – o măcelărie cu ștaif – în mica localitate Luna de Jos „peste care aerul coboară ca un clopot invizibil”. Dedicat surorii sale, profesoara Cristina Aszalos din Reghin, al zecelea roman al lui Radu Țuculescu este burlesc până la un punct, cu personaje pe care autorul declară că „le iubește nedisimulat”.

Dramaturgul, traducătorul, omul de presă și regizorul de teatru clujean (născut la Târgu Mureș) nu scrie Măcelăria Kennedysau despre efectele tandre ale încălzirii globale doar din perspectiva personajului principal Flavius Kasian, care visează cu ochii deschiși apocalipsa ori raiul măcelarilor: deschiderea propriei locații, la parterul propriei sale case. O lume bogată observă și populează în același timp micro- și macrouniversul plămădit de Țuculescu. În universul local, vecin marelui oraș „cu multiple posibilități” (Clujul), deschiderea Măcelăriei Kennedy se anunță un festin împărătesc din care poate gusta oricine: mai abitir decât lunaticele sale personaje, se vor înfrupta cititorii romanului.

Însă deschiderea unei măcelării nu e o treabă atât de ușoară cum poate apărea unui neinițiat: implică obligatoriu și administrația locală, prin memorabilul Anton Vitan, zis și primarul Fluierici, solitar tată de fată – asta deoarece soția lui se mută în marele Cluj unde are diferite relații dominate de fiziologia masculină de care nu-i chip să scape. Printre alte geniale hiperbole de personaje apare și fabulosul meseriaș evreu Sami Goldenberg, căruia nu-i place să numere banii. Aceste personaje ce populează spațiul real și virtual din împrejurimile Clujului sunt completate de doctorița Otilia, blogheriță de succes căreia like-urile îi înroșesc și ar fi în stare chiar să-i viruseze blogul; ilustrat, spre deosebire de romanul pe care-l savurăm, de personaje reale ce trec pragul cabinetului său provincial.

Otilia visează la o relație reală cu simpaticul redactor al Radioului clujean Dan Coșoiu, iar prin cabinetul său se perindă episodic și gemenele Roberta și Rozalia, interesate mai mult de teatralitatea vieții decât de viață în sine, la 85 de ani. De ce se recomandă s-o cunoaștem pe Otilia, ori pe altă doctoriță de familie? Pentru că scena înscenării priveghiului celor două R. poate declanșa nu doar spaima fotografului, ci și un râs himeric – romancierul, dacă nu știați, este și un inspirat dramaturg. N-am apucat să văd încă piesele sale în scenă, dar ele rezistă unei lecturi, deși teatrul nu este o artă a citirii.

Toate istoriile lui Țuculescu sunt vegheate de îngerii de pe acoperișurile caselor, care se topesc de căldură sau bântuie încăperile, după caz – și acompaniate de o familie de berze ce clămpănește undeva pe stâlpii de telegraf din apropiere. Asta doar până cu o zi înainte de marea deschidere a măcelăriei, când berzele pleacă pe rând (întâi tinerii apoi și bătrânii) spre țara în care plouă cu broaște. Și asta se întâmplă imediat după discursul marelui Petric, un fost comediant, actualmente „glăsuitor și interpret” de scheciuri comico-filozofico-profetice, care afirmă că „suntem unici”, un popor rafinat, de o „străveche înțelepciune”, dar trăim într-o țară „care începe să-și piardă rosturile”.

Măcelăria Kennedy este un roman care începe bine și se termină apoteotic, ținându-te în priză cu întrebarea: unde mai poate urca? Dar Radu Țuculescu este unul din cei mai prestigioși romancieri ai generației ’80, un multi-talent dar în același timp un personaj discret, în genul lui Alexandru Vlad – alt publicist și traducător clujean. Spre deosebire însă de Alexandru Vlad, insuficient apreciat în timpul vieții, Radu Țuculescu se bucură de vreo 10 ani încoace de un real succes și în afara granițelor țării. Anul acesta i-a fost tradus și publicat și în limba maghiară (după franceză, sârbă și cehă) romanul său de suflet, Povestirile mameibătrâne, pe care l-am pus pe lista de lecturi viitoare, alături de Mierla neagră.

Ediție paperback 225 de pagini, tipărită la Polirom, 2017; disponibilă și în format digital

Advertisements

Related Posts

About The Author

No Responses

Add Comment