Advertisements

Anna Karenina

Anna intră târziu în romanul lui Tolstoi, pe la pagina 75 în ediția mea (editura Univers). Până atunci, este doar pomenită vizita ei de către Oblonski, dar nimic nu prefigurează importanța personajului. Vronski intră și el târziu, puțin înaintea Annei, ca să o putem vedea prin ochii lui. Cu toate inserțiile livrești din text (care vine dinspre general în particular, deșteptând admirația cititorului) și prezența inconfundabilă a naratorului printre personaje, modul în care Tolstoi livrează personajele este cinematografic.

Pe Vronski îl vedem prin ochii lui Levin, pe Anna prin Vronski și așa mai departe. Singurul personaj din perspectiva căruia pare că scrie (și cu care se identifică, ironic) este Orlovski, întrucât acest apare din primul capitol (personajul cel mai aproape de vocea reală a autorului este însă Levin). Dacă ar fi să judecăm intriga strict după partea de început a romanului (o societate pe cale de emancipare, neveste înșelate), povestea nu s-ar deosebi cu nimic de o bârfă sau o știre dintr-un ziar oarecare de provincie.

De fapt, a și fost inspirat de evenimentele petrecute la moșia învecinată cu a lui Tolstoi, unde amanta respinsă a unui nobil s-a sinucis aruncându-se în fața unui tren. De o știre din ziar a fost inspirată Madame Bovary a lui Flaubert. La origine, au fost mici bârfe și puteau rămâne doar atât, până să intre un romancier în inima personajelor și să le apropie de cititor. Cunoscându-le, acesta s-a identificat cu ele și abia atunci întâmplările au devenit drame personale.

Subiectul real a fost „alterat” de poeziile lui Pușkin. Recitindu-le cu glas tare pentru copiii săi, cu drama de la moșia vecină în gând, Tolstoi începe să scrie despre o familie cu adevărat nefericită. Prima variantă a manuscrisului este elaborată în două luni – cât subiectul era încă fierbinte, romanul ar fi fost un succes comercial. Totuși, în loc să prezinte editorului forma finală, Tolstoi decide să dezvolte și să elaboreze textul.

Pentru ca, după corectare și trimiterea lui la tipărit, să-l editeze iar, dorind să mai dezvolte textul. Asta se întâmpla în 1873. Înainte ca drama de familie să fie tipărită, el taie aproape jumătate din text, iar întârzierile de tipărire devin inevitabile. Romanul este publicat în întregime, abia după ce a fost scris și editat cu minuțiozitate, în ediția din 1877.

Chiar dacă memoria occidentală reține o singură poveste amoroasă, Anna Karenina cuprinde două istorii în contrapunct, care se desfășoară în paralel: pe de o parte iubirea dintre Levin și Kitty și amorul vinovat între Anna și Vronski. În cele din urmă, povestea de viață de la sfârșitul secolului XIX pare mai puțin reală decât „relatarea” lui Tolstoi, care intră în detalii pe care numai romancierul le poate aduce, îmbogățind o întâmplare altfel banală.

Advertisements

Related Posts

About The Author

One Response

  1. Monicao
    April 17, 2018

Add Comment