Advertisements

Istoria cărților

Cartea lui Martyn Lyons, apărută la Editura Art în traducere din engleză de Ștefania Ferchedău, părea inițial o carte „cu poze” de popularizare a lecturii. Totuși, am aflat din ea multe lucruri noi, cum ar fi:

Capitolul IV, p.153: Apariția editorului – văzută ca o amenințare pentru societate: cum puteau fi împiedicate femeile să citească fantezii romantice care le-ar fi putut submina stabilitatea căsătoriei? În Franța, în sistemul creat de Napoleon la 1810, cel care dorea să fie librar era nevoit să solicite o licență (brevet), oferind patru referințe autentificate de primarul local care să confirme moralitatea sa impecabilă, și patru atestate cu privire la aptitudinile sale profesionale. Dacă solicitarea era acceptată, librarul trebuia să depună un jurământ de loialitate față de regim. Autoritățile voiau să se asigure că noua librărie nu urma să fie un centru de difuzare a publicațiilor subversive și că afacerea beneficia de un capital suficient pentru a reuși. Sistemul de licențe a rămas la fel de sever până în 1870.

Principalul motiv pentru care romanele sec XIX erau atât de lungi era serializarea: autorii erau plătiți la rând și la episod. Nu orice scriitor putea face față ritmului accelerat de scriere în episoade, care însemna în jur de 20.000 de cuvinte pe lună. Editorii încep să producă în mod obișnuit romane noi în diferite formate: o versiune serializată, fie tipărită în ziar, fie vândută în broșuri de sine stătătoare, urmată de o versiune de bibliotecă în trei volume. Apoi, după o scurtă pauză, o reeditare mai ieftină, pe o hârtie de calitate inferioară. Multe din marile opere ale secolului al XIX-lea au urmat această traiectorie de publicare.

Capitolul V, p.167: Cunoaștere pentru toți: impactul computerizării este adesea comparat cu acela al inventării tiparului de către Gutenberg – în mod greșit însă, deoarece tiparul nu a schimbat forma fizică a manuscriselor. Revoluția digitală a produs o transformare a modului în care transmitem, consumăm și interacționăm cu textele. Internetul ne pune la îndemână un volum de informații fără precedent, oferindu-le autorilor și editorilor noi provocări. Aparatele de citit portabile concurează manuscrisul tradițional, iar fantezia utopică a unei cărți care să conțină întreaga cunoaștere a lumii între coperțile sale ar putea fi literalmente accesibilă cândva.

Farmecul enciclopediei, p. 170: în sec XIX, câțiva indivizi ambițioși au avut ideea de a cuprinde întreaga cunoaștere într-o singură carte. Primele dicționare editate de Pierre Larousse au fost incluse în Indexul catolic al cărților interzise deoarece erau profane în spirit, iar omul din spatele celebrei ediții a vândut doar 500 de exemplare în timpul vieții.

p. 171: Informațiile din Oxford English Dictionary (OED) erau rezultatul contribuției a mii de voluntari, așa cum este și Wikipedia azi, dedicați muncii de răspândire a cunoașterii. Pe măsură ce secolul XX avansa, farmecul enciclopediei a început să pălească, iar conexiunile naționale ale diverselor ediții au fost treptat rupte: de exemplu Encyclopaedia Britannica a fost vândută editorilor americani Hooper & Jackson în 1901.

p.172: La sfârșitul sec. XX, enciclopediile tipărite făceau loc versiunilor electronice cu clipuri audio și video alături de grafica animată. Acestea se bucură de numeroase avantaje față de predecesoarele lor tipărite: producția lor costă mai puțin și sunt mai ușor de actualizat. Se pot face căutări rapide, în vreme ce hyperlinkurile ușurează consultarea comparativă. Înființată în 2001, Wikipedia oferă o enciclopedie alternativă în care toate articolele sunt contribuții ale cititorilor online, care pot adăuga sau corecta un text în mod liber (wikis sunt pagini web menite să permită colaborarea în grup, iar numele este derivat de la termenul hawaian pentru „repede”).

Wikipedia seamănă cu un palimpsest fără sfârșit, în continuă evoluție, cu un conținut verificat permanent și actualizat prin consens. În 2010, ediția engleză includea peste 3,3 milioane de articole (azi?). Căutarea utopică a cunoașterii universale a ajuns la o nouă cotitură: acum oricine poate contribui la o enciclopedie.

 

 

 

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment