Advertisements

Filme și cărți 2016

Fiindcă sfârșitul de an se apropie cu pași mari, prind bine recomandările de filme și cărți primite de la prietenii și colaboratorii noștri. Să spicuim:

 Cristina Sichet, redactor-coordonator cefilmevad.com

Filme:
  1. One more time with feeling – în regia lui Andrew Dominik – documentează realizarea primului album al lui Nick Cave de la moartea fiului său în vârstă de 15 de ani, într-un accident tragic petrecut anul trecut. Dedicat memoriei lui Arthur, filmul dezvăluie atât procesele de creație ale acestor muzicieni, precum și problemele de doliu, traume și supraviețuire emoțională. Cave vorbește sincer despre traumă, despre viziunea sa modificată asupra lumii, dar și despre necesitatea de a continua să fie creativ. El este ca întotdeauna, un vorbitor extrem de grijuliu și articulat, chiar și atunci când se află în dificultatea de a găsi cuvinte adecvate pentru a-și exprima sentimentele. Un portret brut, neșlefuit al unui Nick Cave mai întunecat ca niciodată.
  2. Hunt for the wilderpeople (2016)  în regia lui Taika Waititi
  3. El Club (2015) – în regia lui Pablo Larraín. 

Cărți:

  1. Sculptând în timp, de Andrei Tarkovski –  testamentul său artistic, o remarcabilă revelație a vieții și a muncii sale. Calitatea vizionară și imaginile originale, bântuitoare ale filmelor lui Tarkovski au captivat publicul cinefil din întreaga lume, văzând în lucrările sale o continuare a marilor tradiții literare ale secolului al XIX-lea din Rusia. Mulți critici au încercat să-i interpreteze viziunea, dar el a rămas oarecum inaccesibil. În Sculptând în timp, Tarkovski își descrie gândurile și amintirile, dezvăluind pentru prima oară sursele de inspirație pentru filmele sale: Copilăria lui Ivan, Andrey Rublyov, Solaris, Oglinda, Stalker, Nostalgia și Sacrificiul. El discută despre istoria lor și metodele sale de lucru, explorează multe probleme de creativitate vizuală, stabilește conținutul profund autobiografic al fascinantelor sale creații Oglinda și Nostalgia. Capitolul final, dictat în ultimele săptămâni ale vieții sale, face din carte o lectură esențială pentru cei care deja cunosc sau care doar recent i-au descoperit magnifica operă.
  2. O singurătate prea zgomotoasă, de Bohumil Hrabal – povestea fantastică a unui concasor de carte pe nume Hanta, a cărui sarcină este de a distruge lucrările prețioase ale literaturii pe care el le iubește atât de mult. Cu toate că arcul narativ este în esență foarte simplu, efectul său se extinde dincolo de limitele sale perceptibile. Ceea ce Hrabal realizează într-un spațiu așa de mic îl face cu atât mai remarcabil. Această carte tragi-comică este o lecție despre cum se pot include detalii ample și vivide într-o scurtă narațiune, totul conlucrând la îmbunătățirea înțelegerii de către cititor a personajului principal. În cele din urmă, fiecare digresiune și aparent licăr de culoare vin împreună pentru a lega un nod strâns în inima cititorului, ajungând la o înțelegere deplină a personajului.
  3. Cartea fugilor, de J.M.G Le Clezio – un jurnal de călătorie, sau mai degrabă o poveste despre exilare, dar cum cele două contexte au analogii puternice, acestea pot stabili concepte aproape similare: căutarea adevărului, dezvoltarea călătoriei ca o modalitate de a accesa acest adevăr și de a-i găsi originea. Este voiajul unui tânăr care începe pe străzile unei necropole fără nume, și ajunge peste peisaje schimbătoare – deșerturi, mări, munți, insule, orașe și câmpii – în nenumărate spectacole și aventuri. Un exilat de bunăvoie, într-o formă de rătăcire, care nu reușește să prefere sau să aleagă un loc anume, simțindu-se acasă pretutindeni și nicăieri. Este o explorare, strălucitoare și exuberantă, a artei scriitorului și a vieții însăși, evidențiind tema călătoriei ca mod de existență.
  Cezar Pârlog, publicist şi scriitor

 

Filme:

1-3 Cîini (2016), regia Bogdan Mirică. Adică cel mai bun film românesc de după ’89. Sau, cum spunea un băiat (la care subscriu în totalitate): „Noul val de faianțe continuă să se premieze pe la festivaluri, DAR Bogdan Mirică nu-a pus nicio dală de faianță la el în filmul lui. E chiar exotic cu filmul ăsta, un antidot la tot ce-i greșit cu cinema-ul nostru drag și foarte scump. Vine cu amploare și iconografie. E tupeist și plezirist dar eficient. Ca să păstrăm metaforele cinematografico-marine, Câini e o briză mai mult decât necesară.” Un film deosebit. DE VAZUT!

Pentru că filmul lui Mirică este dur, iar după vizionare se recomandă revenirea la realitate, menţiune specială primeşte brazilianul Latitudes (2014), în regia lui Felipe Braga.

Cărți:

  1. Pălăria albastră şi alte povestiri de Andrei Crăciun. Adică încă cineva care scrie proze scurte fantastic, încă un motiv să mă gândesc la sinucidere: ori să mă apuc de alt gen literar.
  2. Azi cînt jazz, de Mihaela Stanciu. O poezie densă, grea, fără descrieri sau alte poveşti şi fără vreun cuvînt în plus.
  3. Efectul de madreperlă, de Ştefania Coşovei.

 

Filme:

  1. Lilya 4-Ever, în regia lui Lukas Moodisson – un film despre naivitate și speranțe zdrobite.
  1. Yella, în regia lui Christian Petzold – ca o frază germană, cu topica ei caracteristică unde verbul care dezvăluie acțiunea e la sfârșit. Exact așa și-a construit filmul Cristian Petzold, e uimitor.
  1. Iklimler, în regia lui Nuri Bilge Ceylan – sau Climates (2006), m-a impresionat prin felul minimalist în care vorbește despre înstrăinare, indiferență și singurătate în cuplu.

Cărți:

  1. Arta Popescu, de Cristian Popescu – pentru că nu am mai citit proză-poezie atât de intensă, de o tristețe copleșitoare. Vorbește despre moarte cu umor și durere, își scrie necroloage. Am simțit în fiecare cuvânt intensitatea cu care a ars și a iubit viața, având mereu conștiința morții.

Noaptea. Singur. Fără tine, duduie-tristețe, fără tine, duduie nebunie, cucoana-Apocalipsa, dragostea mea. Ce-aș mai sorbi acum din păhărelul de țuică făcut de dumneata din prunele ce cresc acolo-n rai, în pomul vietii!

  1. Portretul lui M, de Matei Călinescu – o carte scrisă din iubirea unui tată pentru copilul lui dispărut, M. Un copil care suferă de autism și dispare la 25 ani, iar tatăl trăiește perioada de 40 de zile de doliu rememorând viata lui M și încercând să-i înțeleagă frumosul suflet. Contrar celor spuse cartea este atât de luminoasă, încât lecturarea acestei mărturisiri de dragoste și durere te poate schimba pentru totdeauna.
  1. Vreme ciudată la Tokio, de Hiromi Kawakami – o bucurie de carte, un vis, am citit-o pe nerăsuflate.  Am trăit cu minunata Tsukiko și cu Sensei câteva ore în care am râs și am plâns și iar am râs citind despre prietenie și singurătate. E multă tandrețe și bunătate, tristețe și umor, iar personajele beau atât de mult sake încât eram și eu în stare de euforie când am terminat cartea 🙂

 Veronica Budea, redactor literaturapetocuri.ro

 

Cărți:

  1. Duios Demonicul Dexter, de Jeff Lindsay (apărută la editura Quality Books, 2007) – un roman ce ne face cunoștință cu cel mai „iubit” criminal în serie din istorie, Dexter. Terifiant, un Zorro modern, mort pe dinăuntru, organizat, născut cu satisfacția incredibilă de a tortura. Tatăl său adoptiv, polițist, descoperă această latură a fiului și îl îndrumă să ucidă oameni demonici, scârbit de monstruozitățile de pe străzi: sunt atâția oameni care merită să moară. Subiectul terifiant, crimele macabre și personajul principal devenit justițiar te fac să pătrunzi în acest joc între doi monștri care-și apreciază talentul. Dacă ajungi să îndrăgești un criminal în serie, înseamnă că autorul a făcut treabă bună și cartea nu trebuie ratată. Știu că există și ecranizare, încă nu am văzut filmul.
  2. Eu și Mia, de Mihai Cotea (apărută la editura Singur, în 2016) – o carte de eseuri și proze scurte cu puține pagini (109) dar care transmite multe. O oglindă a realității, plină de durere și frumos, sensibilitate, înțelepciune, descoperirea eu-ului pe care nu suntem întotdeauna dispuși să-l ascultăm. Autorul e un tânăr român, la a doua carte; m-a uimit modul său de a transmite durerea realității, ca să vină apoi cu recunoștință, mulțumire și iubire pentru viață. E uimitor cum se joacă acest tânăr cu cuvintele – sunt convinsă că o să mai auzim de el.
  3. Codul lui Iisus, de Michael Cordy (apărută la RAO, în 2011) – nu este o carte religioasă, ci o luptă între știință și religie. Dr. Tom Carter este un geniu al geneticii care inventează un aparat cu ajutorul căruia ADN-ul poate fi reprodus și modificat, vindecând de exemplu SIDA, cancerul.  Oare e posibil? Ar fi uimitor, o descoperire ca aceasta face lumea mai bună. Dar Biserica se opune, iar între doctor și conducătorii ei se duce o luptă. Mi s-au părut interesante descoperirile despre gena lui Iisus, despre urmașii lui. Știu, sună ciudat, incredibil – merită să citești această carte, care îți ridică niște semne de întrebare. E necesar să fii puternic, pentru a nu-ți zdruncina credința.
Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment