Advertisements

Europa trecută, Asia viitoare

Cu un al doilea titlu – Nașterea regiei teatrale – mai relevant ca primul, concisul volum eseistic al domnului Dan Predescu își propune să elucideze o temă majoră: cauzele care au dus la pierderea specificității cultural-europene a civilizației mediatice de azi. Pentru mine acest eseu al morfologiei culturii a venit cu răspunsuri – ridicând și întrebări deopotrivă – la subiecte care mă preocupă de câțiva ani încoace:

Ce este regia de teatru azi – ce parte din fenomenul „teatru” mai reprezintă ea?

Ce loc ocupă teatrul în mentalitatea oamenilor acestui timp?

Ce și cât anume din sufletul nostru individual și colectiv exprimă el?

Autorul începe propunând cea mai frumoasă definiție a Europei pe care am citit-o vreodată, într-un prim capitol scris acum un sfert de secol și publicat în Adevărul literar și artistic pe 4 iulie 1993. Urmează o analiză a morfemelor limbajului teatral: muzica – un liant puternic, discursul verbal și gestul. Pe urmele lui George Banu, autorul susține că marginalizarea textului și bagatelizarea cuvântului în teatru, nu face altceva decât să scoată carnea din mâncare, lăsând doar condimentele. Un alt citat interesant, ca o mostră a vervei autorului:

Omul este singurul animal din care iese mai multă informație decât a intrat.

Dacă mai găsiți acest volum pe undeva prin librării, vă recomand să-l confiscați imediat, indiferent dacă sunteți amator de teatru, cinema, sau literatură de calitate. Nu este doar bine scris, ci și consistent. Merge citit în autobus, pe trenurile patriei, ori la vreun festival. Unde tare mi-aș dori să mă întâlnesc cu acest domn tare „sfătos” al cărui vorbe par să limpezească tot ce atinge cu gândul.

– recenzie în curs –

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment