Advertisements

Emil Brumaru s-a înălțat la cer

„În noaptea acesta, înainte de miezul nopții, poetul Emil Brumaru s-a retras în rezervația de îngeri. E greu să scriu, am amintiri cu el de peste 45 de ani”, notează Liviu Antonesei pe blogul său. Îmi amintesc una din recentele postări ale poetului pe pagina sa de socializare, în care scria, pe 30 decembrie, că:

Cea mai mare spaimă pe care o trăiesc este să nu ajung să-mi public cele 4-5 cărți deja scrise. Trebuie doar să le fac montajul!

Citea și recomanda, la început de an, Orbirea lui Canetti și Omul fără însușiri:

Pot să mă pierd, pur și simplu, în ORBIREA lui Canetti și-n OMUL FĂRĂ ÎNSUȘIRI, al lui Musil, carte interminabilă, interminabilă… cu ea poți să și mori fără să-ți dai seama…

Născut în 25 decembrie 1938 în localitatea Bahmutea (azi Mihailovca), din județul Tighina, Basarabia – Emil Brumaru a decedat la Iași pe 5 ianuarie 2019, în jurul orei 23:35, în urma a două stopuri cardiace, după cum notează Liviu Antonesei:

Joi seara a făcut un AVC, a fost internat la spital și supus terapiei intensive. În după-amiaza de azi își revenise, a spus poezii asistentelor, a mîncat, a glumit. După cîteva ore, a venit vestea că a avut două stopuri cardiace și a intrat în comă. Am sperat totuși într-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23,35 a plecat.

Îngerul alb a rupt dintr-un copac o creangă
Cu frunzele de aur, pentru mine,
Și are-obrajii roșii de rușine,
Dar mi-o va da și-n sufletul meu parcă
Deodată sînt copil și-mi este bine
Și vreau magiun uns pe felii de pîine,
Plăcinte cu dovleac, nuci și alune
Și un cuvînt prin care să-i pot spune
Că îl iubesc, ci mi se face frică
Să nu se sperie și să îl văd cum se ridică
Din nou în cer, unde-i culcușul lui curat.
O, l-aș chema să adormim în după-amiază,
Blînd bîzîiți pe la urechi de-o rază
Trimisă din al Domnului sfînt raft…

(Emil Brumaru)

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment