Advertisements

ULTIMUL NUD de Ellis Avery

Am început să citesc din pură curiozitate  „Ultimul nud” de Ellis Avery, carte apărută la Humanitas 2014 în colecția Raftul Denisei. Știam ca e vorba despre Tamara de Lempicka, o pictoriță celebră din zona Art Deco, care a făcut vâlvă în Parisul  interbelic,  unde savoir vivre era un mod de viata boem, obligatoriu în lumea bună, iar homosexualitatea și lesbianismul erau în plină afirmare prin saloane și pe stradă, nu doar în budoire.

Faimoasa pictoriță o-ntâlnește în pădurea Bois de Boulogne pe frumoasa și senzuala Rafaela Fano, modestă vânzătoare de plăceri pentru bărbații cu bani putini. Ea va deveni modelul și muza pentru ultimele tablouri pariziene ale Tamarei de Lempicka.

O superbă femeie plină de viață, Tamara era evreică poloneză. Ea locuise până la Revoluția Bolșevică la Sankt Petersburg, unde s-a căsătorit cu un vânător de zestre, dar cu titlu nobiliar. La majoratul ei a născut-o pe Kizette, iar în 1917 familia Lempika fuge de bolșevici și se oprește la Paris. Aici Tamara descoperă ca pictura îi poate aduce bani și glorie, și mai mult, o poate propulsa în lumea bună a Parisului interbelic. Frecventând lumea boemă a saloanelor pariziene, este atrasă și de lesbianism – de fapt era bisexuala, dar fetele frumoase o atrăgeau ca un magnet.

Tablourile ei cu note cubiste înfățișează femei în poziții lascive, pregătite a se abandona în bratele mari și nesățioase ale  lui Eros. Portretele, nudurile și naturile statice ale Tamarei de Lempicka (1898-1980) surprind spiritul Art Deco și epoca jazzului. Ele reflectă stilul de viață elegant și hedonist al unei elite bogate și pline de farmec din Parisul perioadei interbelice. Combinând o tehnică clasică formidabila și elemente împrumutate de la cubism, Tamara de Lempicka este un simbol al modernității, iar Ellis Avery redă cu multa finețe atmosfera intensă a clipelor de dragoste:

Buza mea de jos, zvâcnind pe măsură ce se usca în aerul cald, nu voia defel să mă asculte. Tamara şedea atât de aproape, încât aproape că puteam simţi cum vibraţia cărbunelui pe caietul ei de schiţe mă zgâlţâie în valuri line. Am închis într-un gest inconştient gura apoi am redeschis-o, încercând să simt iar plăcerea degetului Tamarei – cu propria mea limbă – de-a lungul buzei. Brusc, am simţit cum aerul devine mai dens.

— Ce ai făcut? m-a întrebat.

— Nimic.

— Fă-o din nou.

— Ce?

Tamara şi-a pus jos planşeta de desen şi s-a aplecat înainte. Când i-am simţit părul prelingându-i-se din nou peste faţa mea, am inspirat adânc. Când m-a sărutat, am gemut. Limba ei plimbându-se peste buza mea mă făcea să strâng în pumn faldul de mătase dintre coapse.

Tamara de Lempicka ajunge la  Hollywood unde devine și ea o stea printre noile vedete de cinematografiei și pictează numeroase portrete ale actorilor interbelici. La șaizeci și patru de ani își vinde averea și face câteva călătorii în jurul lumii deoarece nu mai reușea să picteze, cu toate că în anii 70 Art Deco revine din nou în lumea artistica. Trăiește din plin și la bătrânețe, deși cuceririle se cam răresc. Moare în somn în 1980 prin Mexic, iar cenușa îi este aruncată deasupra vulcanului Popocatepetl, la dorința ei.

Recomand această carte celor ce citesc cu plăcere biografii. E un volum bine documentat ce o readuce la lumină pe faimoasa pictoriță care și-a făcut singurul autoportret, intitulat „Femeie în Bugatti verde”, pe la 1925. Cartea este scrisa într-un stil accesibil și antrenant, producând o impresie favorabilă celor cu imaginație bogată.

by Corina AKA Angel Radios

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment