Advertisements

Dansatoarea lui Degas

Dansatoarea lui Degas este romanul de debut al tinerei autoare Katryn Wagner, apărut la Editura Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei” din anul 2013. O carte pe care îmi  doream demult  s-o citesc, deoarece îmi plac ficțiunile istorice. Ideea de la care a pornit autoarea nu este nouă, similar a procedat si  scriitoarea Tracy Chevalier in „Fata cu cercel de perla”; minunata poveste a scriitoare Katryn Wagner este un omagiu adus celor mai frumoase arte vizuale, pictura și baletul – după cum declara ea însăși.

Tânăra autoare Katryn Wagner, jurnalistă britanica cu studii de istoria artei, țese o frumoasă poveste de dragoste între  pictorul Edgar Degas și o balerină a Operei din Paris, Alexandrie. Narațiunea evocată de Alexandrie se desfășoară în Parisul din La Belle Époque, nostalgica perioadă de glorie și progres a Orașului luminilor care a luat sfârșit după primul război mondial. Povestea  este inspirata de  faimoasele tablouri cu balerine ale lui Edgar Degas, pictorul impresionist  care vreme de 25 de ani a pictat, desenat și sculptat balerine și care frecventa Opera pentru a surprinde grațioasele mișcări ale tinerelor care evoluau pe scena și în sălile de repetiții.

Întotdeauna mâinile lui m-au uimit; sunt pătate de vopsea sau de mina de grafit a creionului, cu adâncituri imprimate pe deget. Și totuși, când lucrează,ele par a pluti cu o grație neverosimilă pe deasupra hârtiei de desen, iar chipul parcă e împărțit în două jumătăți diferite: fruntea i se încruntă când își studiază subiectul, dar gura e complet relaxată, cu buzele întredeschise, mai ales când își ia un mic răgaz pentru a-și privi opera, pentru ca mai apoi să le închidă ușor, când începe să lucreze din nou.

Alexandrie provine dintr-o familie săracă de lângă Paris, o iubitoare a dansului încurajată de mamă sa urmeze aceasta cale pentru a asigura viitorul financiar al  familiei. Confesiunea micutei și talentatei balerine dezvăluie ambitia sa de a  munci departe de câmpul cu ardei iuți al familiei  și de a progresa în aceasta meserie, pentru a-si face numele cunoscut în lumea baletului. Ea doreste să devina solistă a faimoasei Opere din Paris, oraș în care ajunge la varsta de 14 ani, dupa ce a invatat cativa pasi de dans cu o fosta balerina retrasa în satul ei și a luat cateva lectii de citire si scriere cu învatatorul pensionar, singurii oameni care au indrumat-o in viata si care au descoperit in ea o fata cu aplecare spre învățătură.

Priveam cu emoție orașul cel mare. În sfârșit, eram aici. Eram la Paris, trăiam în apropierea marilor bulevarde, în vecinătatea centrului comercial, un loc despre care doar auzisem până acum. De la domnul Aston aflasem că magazinele sunt de o parte și de alta a străzilor și că vând de toate: porțelanuri, parfumuri, covoare, blănuri, oglinzi, caricaturi controversate în ziare, șampania cea mai spumoasă, cea mai bună cafea pe care ți-o poți imagina. Toate cuvintele pe care le citisem în cărți făceau acum parte din realitatea mea.

Din păcate, descoperă repede și dedesubturile întunecate ascunse în salile Operei din Paris, mai ales cele din Camera verde ; cele mai multe balerine își gaseau un domn abonat la Operă și care sponsorizau institutia, devenind la scurt timp femei  intretinute de acesti abonați. Alexandrie nu doreste sa devina o intretinuta, chiar daca era constienta ca insasi mama sa a trimis-o cu acest scop la Paris. În timp ce muncește asiduu ca să-și câștige statutul de prim-balerină se îndrăgostește de  faimosul pictor Edgar Degas, un frecvent vizitator  al Operei; acesta  îi face numeroase portrete, ea devenind astfel balerina din tablourile lui Degas.

Micuta balerina trăiește pur și simplu la vie parisienne, frecventeaza cafenelele boeme  de pe malurile Senei si asista la discutiile despre artă și noul curent din pictură, impresionismul, purtate de Degas cu Claude Monet, Alfred Sisley si  Paul Cézanne. Recomand aceasta  fascinanta  poveste de dragoste, dintre o balerină talentata şi un pictor faimos, o variantă neidealizată a Parisului din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În lumea plina de miraj şi de fast a Operei din Paris, balerinele par să ducă o existenţă privilegiată, dar în spatele costumelor de scena și a luminilor se ascunde o lupta permanenta atât pentru perfecțiunea mișcărilor cât și pentru integritate sufletească și morală .

“Uitându-mă în urmă, mă întreb mereu dacă aș fi acceptat totuși o existență printre câmpurile de ardei și cum mi-ar fi fost viața dacă aș fi făcut asta. Aș fi vizitat Parisul cu venerație, cu ochii ascunși sub părul meu nedomolit. M-aș fi uitat la clădiri pentru frumusețea lor arhitecturală, și nu la oamenii care se strecoară pe străzi, sperând să nu fie observați. Le-aș fi admirat pe dansatoarele de la Operă pentru grația și frumusețea lor și nu aș fi știut nimic despre rănile pe care le poartă pe sub rochii.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment