Advertisements

Cum se scrie un roman?

La această întrebare au răspuns de-a lungul timpului mai mulți autori celebri. Textul meu se referă la volumul cu acest titlu apărut în 2012 la Editura Cartea Românească în urma unui „Colocviu al romanului românesc”, organizat de Uniunea Scriitorilor din România cu sprijinul autorităţilor locale din Călimănești și Alba Iulia, cu participarea unor romancieri din toate generaţiile. Într-un articol publicat ca un fel de introducere a volumului despre care mi-am propus să scriu, Nicolae Manolescu afirmă că există romancieri care ştiu cum se scrie un roman şi romancieri care fură meseria.

Aproape de fiecare dată, cei care ştiu sunt şi cei care au vocaţie de romancieri.

După lectură, următoarea tentație este scrisul. Tot mai multă lume scrie, mai ales pe facebook, dar mai scriem și rapoarte, cereri și purtăm, din ce în ce mai rar – de la apariția telefoanelor mobile – corespondență cu cineva. Cei care scriu ori „postează” pe facebook sau pe vreun blog personal sunt adesea îndemnați de prietenii, fanii sau followerșii lor să scrie, pentru că au talent. Deși micile sclipiri de moment nu sunt totuna cu talentul, scrisul este un test bun pentru „adrisanții” acestor îndemnuri de a-și verifica totuși condiția în fața unei foi de hârtie. De aici încolo lucrurile se complică puțin.

Există și așa-numitele cursuri de scriere creativă, care s-ar putea numi mai degrabă „Cum să te organizezi pentru a scrie un roman”, mai corect „Cum să produci o scriere citibilă” sau mai sincer „Cum să scrii un roman prost care să se vândă bine”. Aceste cursuri, echivalentul unora urmate la școlile de arte și meserii, nu te vor face scriitor – nu ai cum să intri acolo lipsit de talent și să ieși cu tolba plină. Ele te pot ghida totuși în hățișul scriituri prin câteva sfaturi, pentru că rețete sigure nu există.

Somerset Maugham obişnuia să spună că există trei reguli pentru a scrie un roman, dar, din nefericire, nimeni nu ştie care sunt acelea. Sfaturile pe care le poți obține în urma unui curs de scriere creativă se rezumă tot la trei: scrie despre ceea ce știi, fă-ți un plan (înainte să te apuci de scris) și fă o schiță a fiecărui capitol (sau act, dacă vrei să te apuci de dramaturgie). Ce n-am întâlnit (poate-or fi dar nu știu eu) sunt cursurile de scris poezii, semn clar că talentul nu se predă, oricât te-ar chinui.

Textele din volumul publicat de Nicolae Manolescu adună exclusiv păreri ale romancierilor români înşişi, nicidecum a criticilor, fiindcă…

…preocuparea mea era de a răspunde la întrebare – cum se scrie un roman? – din perspectiva strictă a celui care îl scrie.

Înainte de a numi cărţile care alcătuiesc un fel de bibliografie minimă a temei, aş mai face o precizare: am considerat din capul locului că experienţa cu pricina, dacă e valabilă, e irepetabilă. Altfel spus, fiecare romancier o are pe a lui. Niciunul n-o poate urma pe a altuia. Nimeni nu învaţă să scrie un roman. Se pot învăţa o mulţime de lucruri, o tehnică, anumite procedee, dar nu cum se scrie un roman. Cred, în fine, că am reuşit să fac de obicei diferenţa între romancieri care ştiu cum se scrie un roman şi romancieri care fură meseria.

– continuă aici

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment