Advertisements

Lansări la ușa cortului

Cam așa s-au făcut lansările de carte la această ediție a Târgului „Gaudeamus” de la Cluj: în fața „cortului”, în picioare, în bătaia vântului, a soarelui sau a ploii. Noroc cu amplificarea, care a permis unor participanți să stea mai departe, pe bănci, la umbră… notează Vasile Gogea pe blogul său.

Aș mai adăuga spațiul restrâns de pe culoar și senzația indusă de toate acestea că nu prea mai e loc pentru cultură la Cluj. Un spațiu mai generos este alocat pentru vânzarea unei mașini care, în economia orizontală, asigură mai multe locuri de muncă. Asta se întâmplă din cauză că scriem tot mai mult pe facebook și citim tot mai puțin pe hârtie, iar vânzarea / cumpărarea unei cărți a devenit o activitate comercială ca oricare alta.

Când se vor investi până la urmă ceva bani pentru a susține în continuare această „industrie” care subzistă doar prin eforturile editorilor (și, mai nou, și ale autorilor) va fi, desigur, prea târziu. Nu știm nici măcar să reciclăm. Numai în Franţa, maşinile de reciclat cărți macină în jur de 100 de milioane de volume nou-publicate, pe an, în malaxoare.

Una din cinci cărţi, nevândută, pleacă de la edituri spre malaxoare – indiferent de autor sau titlu, nulitate sau capodoperă clasică – pentru a deveni ambalaj de pizza. Noi avem doar anticariate, ascunse și acelea prin subsoluri. Cărțile sunt doar lest de consum, deşeu. Văd pe peretele unei cunoștințe virtuale stiva de cărți din imaginea de mai sus, gata pregătită de o „despărțire” reală:

Da, domle, îl dau/vînd pe Cioran. Și un Noica. Și Eugen Simion. Știu că e sîmbătă, o s-o țin langa pînă luni-marți, cînd vor călători în niște plase de Ikea la anticariat. Sau la reciclat hîrtie la Lizeanu, dacă nu și nu. Evident, Noica și Cioran le am din liceu (că atunci am terminat de consumat ura de sine). Restul, sănătate să aibă anticarul de la subsolul Facultății de Litere.

 PS: Aș fi păstrat Adriana Babeți – Bătăliile pierdute.
Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment