Advertisements

Contraviața

De câte ori apare un nou roman de Philip Roth, sau chiar vreo ecranizare, rămân puțin mirat. Am senzația asta de prin 2011, când Polirom a publicat Nemesis, în traducerea lui Radu Pavel Gheo și am citit despre el cu regret că ar fi ultimul roman al americanului. Sigur că de atunci s-au mai făcut și alte traduceri ale acestui clasic în viață, dar senzația asta de „document istoric” a rămas la fiecare apariție editorială de la noi. O altă surpriză – ușor de explicat, dealtfel, prin opera impresionantă – este numărul mare de traducători care s-au încumetat să-l pună în limba română: de la Irina Petraș în 2001 (Animal pe moarte) la Iulia Gorzo în 2013 (Teatrul lui Sabbath).

Mirarea mea aici vine din faptul că și în traducerile anterioare, și în cea de dată recentă a Alexandrei Coliban, Roth sună la fel – semn că a fost bine tradus, și-mi imaginez că n-a fost deloc simplu. Între volumele sale există ușoare diferențe valorice (personal, nu mi-au plăcut grozav romanele despre perioada divorțului, ca Viața mea de bărbat – tradusă de un bărbat, desigur: Horia Florian Popescu, alături de Nadia Brunstein) dar subiectul unei cărți e o chestiune de gust care nu poate să te împiedice să nu apreciezi, totuși, stilul scriiturii.

În opera lui Roth, Contraviața apare după terminarea seriei The Professor of Desire (sau Zuckerman Bound), care începe cu The Gost Writer – primul roman al lui Roth narat de Nathan Zuckerman, un alter-ego al autorului. Contraviața are același narator, martor al vieții (și morții) fratelui său Henry Zuckerman. Biografa Claudia Roth Pierpont scrie în monografia Roth Unbound că aici ar fi vorba despre nevoia umană de transformare şi de sens, despre locul evreului în istorie şi volatilitatea identităţii. Până acum, în prima sută de pagini, senzația mea este că romanul prefigurează câteva teme din Indignare, recent ecranizat (2016) ca și din Umilirea, publicat în 2009 și ecranizat în 2014.

Spuneam că mă surprind și ecranizările, iar American Pastoral a fost ultima dintre ele. Asta pentru că Roth este un autor greu de scenarizat și ecranizat, un maestru al detaliilor ce coboară până la niveluri subatomice, pentru că lectura permite aceasta, spre deosebire de ecranul ce reclamă o viziune de ansamblu. Mi-am permis să pun doar un semnal al apariției romanului, dar promit să revin pe măsură ce avansez în lectură cu mai multe note. Până atunci, puteți parcurge un fragment publicat aici.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment