Advertisements

Clujul lui Petru Poantă

«Clujul meu e titlul ales pentru o istorie vie şi neconvenţională a unei lumi în care personajul principal va fi Oraşul», își prefața criticul literar și eseistul Petru Poantă primul volum al viitoarei sale trilogii a Clujului, ce avea să includă: „Oameni şi locuri”, „Anii şaptezeci” și „Radiografii”, publicate la Editura „Casa Cărții de Știință” Cluj-Napoca în 2006, 2008 și 2011.

Ediția integrală, incluzând și Clujul interbelic. Anatomia unui miracol (un volum apărut în 2013 la Editura Eikon), ca şi Efectul Echinox sau despre echilibru (2003) care tot despre Cluj vorbeşte, în cele din urmă – dedicată de Petru Poantă oraşului şi oamenilor săi, a fost publicată într-un volum apărut sub îngrijirea Irinei Petraș la Editura Școala Ardeleană din Cluj în 2016.

După cum anunță Irina Petraș într-o scurtă notă de pe contrapagină, această ediție nu respectă ordinea cronologică a apariției volumelor, ci pe cea a perioadelor pe care conținutul le parcurge, începând de la finele secolului al XIX-lea și până în anii noștri. Câteva pasaje selectate din „Oameni şi locuri” – o istorie subiectivă a Casei de cultură a studenților:

În 1960, Clujul avea 160.000 de locuitori, cam jumătate din populaţia actuală. Marile cartiere de blocuri, Mănăştur, Mărăşti şi Zorilor, nu existau. Oraşul era încă organic, cu o „conştiinţă” bine conservată a unui Centru şi a ambianţei sale citadine.

„Când l-am descoperit eu, în 1965, acest univers urban mi-a lăsat stupefianta impresie a unui vast salon deschis, în care lumea se întâlnea şi conversa după un protocol secret. Chiar şi forfota cotidiană a străzii păstra parcă un ritm civilizat, ca să nu vorbesc despre plimbările de seară, complet ritualizate, ale acelor clujeni care crescuseră şi se cultivaseră în tihnitul şi prosperul mediu burghez din interbelic”.

Salonul meu, în parte fantasmatic, în parte real, vibra însă de tinereţea studenţimii […] Generația mea, livrescă, descoperea descoperea sexualitatea intermediat, respectiv, prin scrisoarea de dragoste şi prin poezie […] Se năştea atunci o generaţie dornică de a parveni prin învăţătură şi dispusă la o resentimentalizare a existenţei în orizontul unei sensibilităţi cvasi-livreşti.

Cu ocazia lansării volumului, Irina Petraș, președinta filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor și soția celui care a fost Petru Poantă, declara:

Pentru Petru Poantă Clujul era nu doar orașul studenției, ci un oraș pe care și l-a asumat într-un mod atât de profund încât legătura lui cu Clujul era aproape stranie pentru multă lume.

„Clujul meu”, cu cele trei cărți, au fost trepte succesive de exersare a acestei laturii lui de reverie culturală, pornind de la experiențe ale vieții, care a început cu Efectul Echinox…

Așa încât așeza „Clujul meu” într-o continuitate nobilă și, în același timp, lansa și un manifest, un manifest de salvare – ăsta-i cuvântul cel mai potrivit – de salvare prin cultură a unei vieți, a unei existențe, a unei identități, a unei lumi chiar și a unei nații până la urmă. Sunt toate cărți despre Cluj, în cele din urmă, cărți de reverie culturală în marginea existenței. În aceste cărți era el întreg.

 

Advertisements

Related Posts

About The Author

No Responses

Add Comment