Advertisements

Chiriași la Cluj

Într-o după-amiază de la-nceputul lunii aprilie, pe strada Brașov din Cluj apăru un chiriaș. Cândva cel mai liniștit cartier din vechiul oraș, în ultimii ani Andrei Mureșanu se cam sălbăticise și doar prețul prohibitiv al terenului mai reușea să conserve din farmecul locului. Față de alte cartiere din Cluj, aspectul său era încă unul clasic, cu toate că și aici se renova în draci. Apăruseră case prin rândul doi de grădini – așa cum era cea în care se muta Hip, așezată între niște nuci.

Ar fi fost mai potrivit să locuiască acolo, bunăoară, un avocat cu mulți copii. Acești copii puteau, mai degrabă, să ocupe dormitoarele de la etaj, supravegheați de o guvernantă – și nu un simplu chiriaș, care se amuza de nepotriveală ca și cum n-ar fi fost chiar el în situația de-a locui acolo. Chiriașul cu pricina era conștient și nu prea de privilegiul de a dormi între celebrele vile locuite cândva de Lucian Blaga (pe Măcinului, fosta Martinuzzi), Ion Agârbiceanu (la numărul 31 pe Andrei Mureșanu) ori filozoful D. D. Roșca. Casa istoricului Lapedatu, fost președinte al Senatului și-al Academiei Române între cele două războaie, era la câteva numere mai încolo.

—  Cum e să stai între bustul lui Agârbiceanu și cel al lui Lapedatu? îl întrebă șefa lui, c-o urmă de invidie.

—  Nicicum, veni răspunsul lui Hip.

—  Habar n-aveam!

Făcu o plimbare între cele două statui, totuși. Află cu această ocazie că peste drum de statuia lui Lapedatu locuise Ion Mușlea, directorul BCU și ctitorul Arhivei de Folclor clujene, și cam atât – atmosfera orașului interbelic dispăruse.

Se întoarse în curtea din spatele casei vechi pe care moștenitorii încă se judecau. Intrarea se făcea pe drumul dintre casa dărăpănată și un castel ciudat, în grădina căruia cineva ieșea din când în când la o țigară. Regnul vegetal învăluia zidurile discret, legându-se relații trainice, pe care Hip bănuia că nici justiția nu le va mai putea desface.

Nu se simțea încă un chiriaș veritabil în cartierul rezidențial al Clujului, ci locatar, mai degrabă, al satului virtual. Până s-ajungă clujean serios, începuse să scrie pe net despre încurcătura lui, mirându-se ce de vizualizări și comentarii putea genera tema chiriașilor. Asta deoarece commenturile erau deja, prin 2015, rara avis. Adevărul e că se apucase de scris târziu pe internet: la 10 ani după explozia web2.0, când majoritatea migrase deja în social-media.

– Fragment din nuvela „Chiriaș la Cluj”, Școala Ardeleană 2016 –

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment