Advertisements

Câte literaturi române există?

Ar exista patru, conform părerii lui Ion Simuț din cartea sa intitulată „Literaturile române postbelice”, un eseu despre condiţia literaturii sub dictatură apărut la Editura Școala Ardeleană, 2017. Termenul de literatură e folosit în trei accepțiuni diferite.

Prima accepție este cea geografică și se bazează pe ideea existenței unei „serii geografice de literaturi române”, corespunzând provinciilor istorice și urmând, în acelea care au fost înstrăinate, destine diferite. Călinescu greșea legând literatura română de harta României, dar „scuza” lui, o spune Simuț, o ofereau împrejurările istorice din 1941, care îl obligau pe înaintașul nostru la o genuflexiune patriotică.

A doua accepție a cuvântului este cea istorică: „Nu ar fi exagerat să vorbim despre o serie istorică a literaturilor române”. Nu e mai corect să vorbim despre etape istorice în evoluția aceleiași literaturi decât de o „serie istorică a literaturilor”? – polemizează criticul Nicolae Manolescu cu autorul, în cronica sa din România literară.

A treia accepție este tipologică, grație ideii că genurile literare evoluează diferit – ceea ce e adevărat, este în sfârșit de acord și criticul literar, care nu se poate totuși împăca cu pluralul:

Cum să susținem că romanele lui Preda, poezia lui Nichita sau teatrul lui Sorescu aparțin de literaturi diferite? Un curent literar conține un număr de determinări estetice și istorice comune.

Ajungând inevitabil la periodizare, autorul ia în considerare opiniile exprimate îndeosebi de istorici pentru istoria generală, destul de contradictorii, și având puțină relevanță pentru istoria literară. Știm demult că nici 23 august 1944, nici revoluția din decembrie 1989 n-au condus automat la schimbarea standardelor sau a canonului literar. Aici, Manolescu devine savuros:

Până la urmă, Simuț iese cu bine din labirintul de opinii, dându-i dreptate lui Alex Ștefănescu (putea să-mi dea și mie, care susțin demult același lucru!) că datele cheie în evoluția literaturii nu coincid decât rarisim cu datele cheie din istorie – Dată fiind abundența de detalii și de nuanțe, nu cred că e falsă impresia mea că Simuț susține această din urmă părere doar cu jumătate de gură.

Caracterizarea diferitelor raporturi dintre literatură și puterea politică reprezintă unul din capitolele cele mai substanțiale ale cărții. Atât de bogată bibliografic, carte inconturnabilă pentru viitorii autori de istorii literare, dacă vor mai exista – conchide Nicolae Manolescu în articolul citat.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment