Advertisements

Creștetul ghețarului

„Sobră și interiorizată, umilită de personalitatea unui soț lacom de viață și de putere (cei doi au avut doi copii, Andrei – replică morală a tatălui, și Ioana, replică însingurată a mamei; le-a dedicat, în colaborare cu A.P., și un volum de versuri, Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap, 1970).

Împreună cu el, a străbătut, timp de un an, America în cadrul programului de la Iowa University patronat de poetul Paul Engle, ocazie cu care cei doi l-au întîlnit, la Chicago, pe Mircea Eliade (interviul realizat cu acesta de Adrian Păunescu va face carieră; controversat pentru o presupusă cenzurare inițială, va fi reeditat complet în ediția a doua din volumul Sub semnul întrebării, 1979, unul dintre cele mai bune volume de interviuri cu scriitori din perioada comunistă).

Experiența americană, pe fundalul celei a anilor de căsnicie va fi consemnată într-un jurnal, remarcabil prin calitatea observației unei soții stoice care nu cruță și nu se cruță: Creștetul ghețarului (2009)” – scrie Paul Cernat despre poeta Constanța Buzea. Iată un citat din jurnalul menționat:

Amintirile nu au de-a face cu trecutul nostru, cu timpul, cu locul. Amintirile suntem noi. N-am să mă decid uşor şi nici definitiv ce sunt amintirile, acte de avariţie sau acte de generozitate. Sunt chinul şi binecuvântarea, memorie palidă şi memorie în flăcări, film contradictoriu, mereu rulat, reluat, refăcut, bucuria şi groaza de a înmărmuri şi de a te topi în trecut.

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment