Advertisements

Asociația chiriașilor

– continuare de aici

Ce ne-a surprins cel mai mult a fost că Asociația nu voia să se constituie ca un ONG oarecare, ci să apară în Legea locuinței, asemeni asociației de proprietari. Așa ne‑am dat seama că tipii nu erau niște naivi; aveau o agendă destul de clară și păreau chiar vizionari. Hip credea că am putea chiar să ne asociem cu ei pe câteva direcții comune: voiau manifestări culturale, proiecții de film și altele, iar noi încercam să ne popularizăm cartea, mai ales Hip cu ediția lui „sponsorizată” de BIZ. Cred că spera, de fapt, să-și facă o bună reclamă agenției, mai degrabă decât să-și recupreze banii investiți în tipar.

— Ei vezi, ca ăștia mi-ar plăcea să fiu, mai degrabă! mă surprinse Hip la ieșire.

— Cum adică? Ăștia-s doar niște hipsteri teribiliști…

— Așa cum îi vezi, ăștia pot schimba ceva, în vreme ce restul lumii își vede doar interesul. Nu ți-am zis eu prea multe, dar în ultimele luni era cât pe ce să fac o alegere proastă…

Hip îmi povesti că se-ntâlnise c-un sătmărean de‑al meu: Dorin Bob cuplase la reclama din carte și-l sunase. Eu bănuiam că interesul magnatului imobiliar pornise mai degrabă de la numele meu, fiindcă patriotismul local e la mare cinste în România. Cât ne-am ține noi de europeni sau orășeni, încă suntem conțărani, și ne mai și lăudăm cu asta. Hip se-nțelesese cu el să se-ocupe de vânzări la blocul de pe Tăietură, asta era proasta alegere.

— Salutare Dorine, Marius Oliviu de la cluj.pro sunt! Sătmărean și eu, ca și tine. În legătură cu Doru Pop din Alba te sun, aș vrea să schimbăm câteva vorbe despre el.

— Nu pot acum la telefon!? Da, e bine așa!

— Ne sunăm c-o jumate de oră-nainte, să confirmăm?

— Bun, mulțam – servus!

L-am vizitat a doua zi pe Dorin la ultimul etaj al blocului său de pe Tăietura Turcului, pe terasa pe care-o păstrase pentru el. Se vedea de acolo aproape tot orașul: Someșul Mic, Cluj Arena, Tăietura, pădurea Hoia și chiar și-o parte din Dâmb, dacă dădeai turul terasei imense. Ce să mai zici? Unii priveau orașul de sus, din înălțimi spre care alții abia îndrăzneau să ridice ochii. Văzusem suficient, eram aici cu un scop, nu să mă las furat de peisaj.

— Servus Oliviu, zici că vii din partea lui Doru? Ce mai face matahala?

— Te salut boss, mă bucur să te cunosc în carne și oase. Am tot auzit de cel mai tare sătmărean! Pe Doru, scuză confuzia, nu-l știu direct. L-am cunoscut printr-un prieten comun, Hippolit – un agent imobiliar cu care am înțeles că ai fost în ceva relații de afaceri…

Din cele spuse de Hip, legătura cu „Studium Green” i‑o făcuse amicul său albanez Doru. Prins de criză cu 16 blocuri la roșu în Sibiu, Doru își vânduse firma de comerț cu materiale de construcții „Profelis” lui Bob Dorin, care era azi unul din cei mai de succes investitori în imobiliare din Cluj:

— Nu prea aveam chef să vorbesc despre el acum! Doru mi l-a băgat pe gât, zicea că-i de încredere și pus pe treabă, cu necazuri și fără familie. M‑a tot aburit…

— Nu știu ce interes avea! Da` așa suntem noi, ăștia din business, mergem pe-ncredere, pe recomandări.

— Băiatul pare ok, am colaborat la-nceput, până ce…

– continuă aici –

 

Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment