Advertisements

Aradul Nou

Contează și la ce oră intri în oraș. Dacă ajungi târziu, odată cu venirea serii, nu recunoști mare lucru. Așteptând la semafor, cauți din ochi o casă de schimb valutar, să afli câți lei primești pe hârtiile pentru care-ai muncit până acum. Ar trebui să ai liniște o vreme, după viața de dincolo. Suficient timp să-ți revii, să te dumirești cum merg lucrurile și să te așezi aici, să-ți faci un viitor în locul de unde ai cele mai multe amintiri.

Să afli în sfârșit cum arată libertatea, așa cum te-ai fi așteptat să fie, nu doar așa cum ți s-a arătat. Singura ta libertate de până acum a fost să pleci și să vii. Te-ai bucurat când ai plecat, te bucuri și-acum, la întoarcere. Poți s-ajungi în Aradul Nou, pe malul bănățean al Mureșului, direct de pe autostradă. Trebuia s-o iei până acum pe Dorobanți, pe la Poliția rutieră, de unde mai făceai, de regulă, un ocol prin Parcul reconcilierii, ca să cobori prin Piața Avram Iancu pe Calea Romanilor.

Ajungea aproape la fel de repede la blocul de pe strada Armoniei pe ambele variante, cu diferența că prin oraș, dacă intra pe zi, putea să-și facă o idee despre noua lui față. La fel ca bărbații în vârstă, orașele arată mai bine pe înserat: mai misterioase, și pline încă de promisiuni. Localnicilor, deși-l văd zilnic fața, orașul nu le spune prea mult. Harta majorității orășenilor se-mparte între locul de muncă și locuință. Câteva imagini pe drumul dintre ele, ca un rid. Un mic rid de pe fața orașului.

Când îl vezi în fiecare zi, nici nu-ți mai dai seama cum arată. Dacă vii doar o dată, maxim de două ori pe an, observi ceva mai mult, mai ales dacă-l străbați fără grabă. În definitiv, nu mai ai de ce să te grăbești, abia ce-ai venit și încă nu pleci nicăieri – nici nu vrei să te gândești la asta. Încă mai tragi cu ochiul la visele derulate pe drum: să-ți construiești o casă, să-ți iei o mașină mai bună…

– continuă aici

Advertisements

Related Posts

About The Author

No Responses

Add Comment