Advertisements

Anna

O cioară snoabă, dar cultă (că toți snobii se cred culți, dar niciun cult nu se vede snob) survola o cale ferată.

Vede pe linie o surată zdrobită de tren. Își scutură aripile indignată, croncănind:

— Ei, ce să spun, Anna Karenina!

Ce voiam să vă spun este că mă apuc și eu să public în foileton, nu că aș fi vreo reîncarnare balcanică a lui Tolstoi, dar mi se pare o variantă realistă și pentru epoca internetului: foileton. fascicole. postări. Anna modernă e Anca, habar n-am cine e Vronski. Wrong.

Întâlnirea chiriașilor

— Mama lui de prinț, chiar că nu mai vine! Când mi se zicea că-s pretențioasă, o luam ca pe-un compliment, dar de la o vârstă știi ce vrei: iar eu caut un tip mai deștept ca mine! mărturisi de Mona.
— Și ai dat de Peter? izbuti Leea să-ngaime, printre chițăituri de râs. Nu e (hi-hi) ca și cum ai fi avut (hi-hi-hi) mult de căutat…
— Peter îi cu totul altceva – clătină Mona dezaprobator din capul cu păr lung și roșcat, fluturându-și degetele subțiri în direcția bucătăriei – să zicem că-i excepția care confirmă regula: high lower class sau cum vreți, pansament după traume și relații cu nepotriviți, în care-ai crezut până te-au distrus!
— Asta-i tot o aluzie la Hip? nu se lăsă șatena.
— Hai, tu Leea, mai termină cu Hip ăsta al tău!
— Da, parcă azi trebuia să vorbim de noua relație a Ancăi! Și-ai apărut tu cu Peter și ne-ai dat peste cap…
— Chiar, cum ai ajuns tu cu Peter? se bucură Anca de neașteptata paranteză.

Voia să devieze discuția de la blonda sa persoană, și-i ieși.
— Voi știți că aveam o relație de 4 ani, despre care pot spune doar atât: că a intervenit obișnuința și ceea ce ne mai ține împreună (cel putin așa cred eu) e potrivirea noastră sexuală… extraordinar de bună! începu Mona.

De fapt, abia aștepta să li se destăinuie prietenelor:
— În fine, în mai – mai exact in 27 mai – am fost cu un posibil partener (îndrumătorul de la clubul de pictură care mă place și-ar vrea să avem ceva împreună) acasă la un bun prieten de-al lui. Era ziua lui Peter, am ajuns acolo, am vorbit, am mancat, am băut, toate bune și frumoase, nimic suspect! Sărbătoritul a vorbit cu mine doar strictul necesar, prietena lui (asta de care ziceai tu că o bătea, probabil) era foarte amabilă cu noi, tot timpul atentă să nu ne lipsească ceva. Vine vremea să plecăm, ne luăm rămas bun frumos și asta a fost! Ca după o săptămână și ceva să primesc un telefon cu număr ascuns… răspund frumos crezând că e vorba de alta persoana care trebuia să mă sune, și ca să nu mai lungesc vorba, până la urma mi-a spus cine-i, iar eu, foaaarte mirată… își trase ea respirația, pentru că vocea i se-ascuțise pe măsură ce povestea și urcase prea sus. Sorbi apoi gură de cafea, înainte să continue:

— L-am întrebat cum de mă sună, și de ce cu număr ascuns? El răspunzandu-mi că deocamdată așa mă sună pentru că el îi cu cineva (fapt pe care îl știam) și nu vrea să aibă probleme… și am ținut-o așa, adică numai vorbit la telefon timp de două săptămâni, după care ne-am întalnit și atunci am devenit amanta lui, chiar dacă nu voiam să ma culc cu el.

End of story, dacă nu te-am cunoaște, se amuză Leea.

— În seara când ne programasem noi ca să se întâmple asta, eu l-am refuzat și el s-a reîmpăcat cu fosta lui amantă! Și atunci în aceeași seară i-am cedat, am făcut-o la el în mașină, dar de-atunci a rămas cu aia, și eu pe lângă ea. Partea proastă în care am nevoie cu un sfat e următoarea: eu știu de ea, ea nu știe de mine! Ce credeți, ține la mine sau la ea? Ar fi multe faze din partea mea, unele foarte urâte pe care i le-am făcut, și el tot n-a renunțat la mine, dar când îi zic să renunțe la aia îmi spune că nu poate să fie nesimțit că el e cu ea trei ani și că nu poate să-i dea acum papucii cu una cu două! Și că din vina mea s-a reîmpăcat cu ea, când nu am vrut să-i cedez, adică eu l‑am împins în brațele ei și acum stau iar împreună! Ce să fac? Chiar nu știu… se lamentă Mona prietenelor sale.

— Cum ce să faci, i-o relație sexuală ca oricare alta! o expedie Leea.

— Tu, nu e sexuală relația, adică am fost doar de două ori cu el, nu se lăsă Mona.

— Dar ce găsești, fată, la el? Adică la ei doi? se distră Anca, sperând ca ironia ei s-o aducă puțin pe Mona cu picioarele pe pâmânt.

— Asta se crede îndrăgostită? se miră Anca.

— În nici un caz! îi ținu isonul Leea.

— Doamne feri! Poate doar atrasă de pericol!

— Probabil singurul pericol ar fi o smotoceală de la cealaltă. Nu vad nimic palpitant în asta, replică Leea.

— Crezi că amanta lui nu știe chiar nimic? În trei ani, o femei știe tot… făcu Anca pe sceptica.

— NORMAL că nu știe! se sperie Mona, lăsată pe dinafară în dialogul prietenelor sale. Continuă să-i explice Ancăi:

— Tu îți dai seama ce tărăboi ar ieși atunci? Nici nu vreau să-mi imaginez! Ce găsesc la el? Sincer, nici eu nu știu, ceva ce nu aveam acasă… logic! Adică tandrețe!

— Stai puțin că nu mai pricep nimic, zise Leea, tu mai ai pe cineva? Te-ai măritat și nu ne-ai zis?

— Păi nu v-am zis de la început că am o relație sexuală de patru ani? E vorba de Mircea, mă văd regulat cu tatăl copilului și după divorț. Am rămas într-o relație, dar chestia asta nu mai găsesc eu la toată treaba asta pe care o avem deja de patru ani… tandrețea!!

Văzându-se „părăsită” de prietenele sale, rămase cu gurile căscate, Monă își luă singură apărarea:

— Eu zic că-l dețin… La câte faze aiurea i-am făcut putea foarte fain să-și bage picioarele, având în vedere că nici măcar n-avem o relație sexuală prea strânsă. Dar uite că nu m-a lăsat și asta caut eu să înțeleg, motivul!

— Mă lăsați, voi astea care nu vă sunteți suficiente vouă înșivă ca să trăiți, trebuie să mai chinuiți și pe alții! reuși Leea să-și exprime dezaprobarea.

— La aia de-acasă de la el nu te gândești cum se simte dacă află? se ralie și Anca reproșurilor ei. Din cauza femeilor ca tine, bărbații le fac să sufere pe următoarele, și din cauza celor ca ca aamantul ăsta al tău (lungi ea cuvântul), sunt unele neveste așa cum sunt…

— Eu tot nu înțeleg: de ce o mai vrea pe aia? Nu-i ajung eu? Țin la el, mi-e greu să renunț, dar sincer nu știu dacă mai pot continua așa. În fine, așa rar putem vorbi, sper că nu vreți să spargem gașca noastră (făcu Mona un semn roată) faină de fete, pentru un tip?

*Fragment din volumul „Chiriaș la Cluj”, Școala Ardeleană 2016

 Credit foto: Crina Prida – Broken/ Unbroken. LUT – ceramică. Model: Laura Gal.

– continuă aici
Advertisements

Related Posts

About The Author

Add Comment